Index imunoglobulinic (index IgG)

Informaţii generale

Compoziţia relativă a proteinelor din lichidul cefalorahidian (LCR) este aproape similară cu cea din ser, cu excepţia unei concentraţii mai mari de prealbumină şi a a unui nivel mai scăzut de imunoglobuline în LCR-ul normal.

Pe de altă parte conţinutul proteic total al LCR este mult mai scăzut faţă de cel al serului (reprezintă <0.5% din concentraţia de proteine serice totale). Peste 80% din proteinele care se găsesc în LCR-ul normal provin din ser (albumina, IgG, alfa1-antitripsina, hemopexina, alfa1-glicoproteină acidă şi transferina), restul fiind produse local în sistemul nervos central³.

Pentru diagnosticul diferenţial al diverselor afecţiuni neurologice este esenţial să se cunoască dacă proteinele din LCR sunt transudate din ser sau sunt sintetizate local. In acest scop sunt determinate simultan în LCR şi ser albumina şi imunoglobulina G (IgG), iar pentru interpretarea rezultatelor obţinute sunt utilizate anumite rapoarte, indici şi diagrame.

Permeabilitatea barierei hemato-encefalice poate fi evaluată prin cuantificarea raportului dintre concentraţia albuminei în LCR şi cea din ser. Astfel indicele albuminic se calculează după următoarea formulă:

                                                    Albumina în LCR (mg/L)

Indicele albuminic Qalb   = ———————————

                                                    Albumina în ser (g/L)

O valoare a indicelui mai mică decât 9 este asociată cu o barieră hemato-encefalică integră. Valorile cuprinse între 9 şi 14 indică o afectare uşoară, cele între 14 şi 30 o afectare moderată, iar cele peste 30 o afectare severă a barierei-hemato-encefalice. Indicele este uşor crescut la copiii < 6 luni datorită imaturităţii barierei hemato-encefalice şi creşte treptat după vârsta de 40 ani.

In mod normal concentraţia de IgG în LCR reprezintă 3-5% din cantitatea totală de proteine, dar în scleroza multiplă se apropie de cea din plasmă (15-18%). Creşterea sintezei intratecale de IgG se reflectă într-o creştere a raportului dintre concentraţia IgG în LCR şi cea în ser:

                 IgG în LCR (mg/L)

QIgG   = ————————–   (normal: < 3)

                  IgG în ser (g/L)

Pentru a elimina influenţa imunoglobulinelor derivate din plasmă care sunt transudate în LCR se calculează indicele IgG prin raportarea QIgG la indicele albuminic⁵:

                          QIgG

Index IgG    = ———— 

                         QAlb

Valorile indexului IgG sunt crescute la 80-90% dintre pacienţii cu scleroză multiplă însă modificarea nu este caracteristică acestei boli, fiind întâlnită şi în alte afecţiuni inflamatorii SNC: polineuropatie, neurosifilis etc⁴.

Pentru o diferenţiere mai clară a răspunsului imun umoral, Felgenhauer şi Reiber au dezvoltat o diagramă în care pe abscisă sunt reprezentate valorile QAlb, iar pe ordonată valorile QIgG. Valorile situate dedesubtul unei linii definite indică transferul pasiv prin bariera hemato-encefalică, iar cele plasate deasupra liniei sinteza locală de imunoglobuline (vezi figura).

 Interpretare diagramă Reiber:

1. 1. Zona valorilor de referinţă.
   2. Perturbarea barierei hemato-encefalice fără sinteza IgG locală.
   3. Perturbarea barierei hemato-encefalice asociată cu sinteza IgG locală.
   4. Sinteza IgG locală fără perturbarea barierei hemato-encefalice.
   5. In această zonă datele nu prezintă semnificaţie clinică (ex: eroare de recoltare)³.

 x    = valori de referinţă ≤ 15 ani

xx   = valori de referinţă 15 – 40 ani

xxx = valori de referinţă 41- 60 ani.

Calcularea indexului imunoglobulinic poate fi aplicată şi pentru imunoglobulinele M şi A cu introducerea în final a rezultatelor în diagrama Reiber. O parte din pacienţii cu scleroză multiplă prezintă secreţie intratecală crescută de IgM şi IgA⁵.

Recomandări pentru determinarea indexului imunoglobulinic – detectarea sintezei intratecale de imunoglobuline, cu utilitate în diagnosticul sclerozei multiple (împreună cu determinarea benzilor oligoclonale în LCR)⁴.

Pregătire pacient – se aduce la cunostinţă pacientului procedura de recoltare³.

Specimen recoltat – se recoltează obligatoriu 2 probe: 1) lichid cefalorahidian şi 2) sânge venos³.

Prelucrare  necesară după recoltare – 2) se separă serul prin centrifugare³.

Volum minim probă – 1) 2 mL; 2) 1mL³.

Cauze de respingere a probei – 2) ser hemolizat; plasmă în loc de ser³.

Stabilitate probă – 7 zile la  2-8⁰C atât pentru ser cât şi pentru LCR³.

Metoda – nefelometrică³.

Valori de referinţă şi interpretarea rezultatelor

Pe buletinul final de rezultate sunt comunicaţi următorii parametri:

Buletinul va conţine şi interpretarea rezultatelor conform diagramei Reiber (se va comunica zona în care se încadrează valorile respective)^1;2;3.

In mod obişnuit scleroza multiplă nu se asociază cu o creştere a albuminei în LCR². Această modificare se înregistrează în afecţiunile însoţite de perturbarea barierei hemato-encefalice:

Indicele IgG indică sinteza IgG la nivelul SNC. Este anormal la 90% dintre pacienţii cu scleroză multiplă, dar şi în alte afecţiuni neurologice. Nu se corelează cu durata, gradul de activitate sau evoluţia sclerozei multiple².

Limite şi interferenţe

O puncţie lombara traumatică sau o mielografie recentă invalideaza testul^2;3. Rezultatele indicelului IgG se corelează de obicei cu testul pentru benzi oligoclonale. In absenţa benzilor oligoclonale valorile crescute ale indexului IgG nu prezintă semnificaţie clinică.

Sensibilitatea testului de detectare a benzilor oligoclonale pentru scleroza multiplă prin utilizarea metodei de focalizare izoelectrică este mai mare decât a indicelui IgG⁴.

Bibliografie