Profil hepatită virală B (monitorizare evoluţie şi/sau tratament)
Profil hepatită virală B – Virusul hepatitei B este asociat cu un spectru larg de afecţiuni hepatice, de la o stare subclinică de purtător, la hepatita acută, hepatita cronică, ciroză şi carcinom hepatocelular.
Monitorizarea evoluţiei hepatitei acute B cuprinde, pe lângă testele biochimice de investigare a funcţiei hepatice, urmărirea dinamicii markerilor hepatitei acute B (vezi figura).
Lipsa scăderii concentraţiei AgHBs în cursul primelor 3 săptămâni de la debutul bolii sau persistenţa AgHBe mai mult de 12 săptămâni, se consideră că indică un prognostic nefavorabil (evoluţie spre hepatita cronică B).
Persistenţa AgHBs mai mult de 6 luni apare la aproximativ 5-10% din adulţi şi 90% din nou-născuţi, care nu pot elimina virusul după infecţie şi devin purtători cronici de AgHBs.
O treime din pacienţii purtători de AgHBs dezvoltă hepatită cronică, care în timp poate evolua spre ciroză hepatică şi în unele cazuri, spre carcinom hepatocelular.
Anti-HBs apar în ser la 4-6 luni de la debutul bolii şi rămân detectabili la 80-90% dintre pacienţii cu virusul eliminat. Ei indică dezvoltarea imunităţii faţă de HBV.
Aproximativ 1% din pacienţii cu hepatită acută B dezvoltă hepatită fulminantă cu insuficienţă hepatică (o parte din hepatitele B fulminante sunt asociate cu o coinfecţie cu VHD). În acest caz datorită reacţiei imune excesive, faza de antigenemie-HBs tinde să fie scurtă; anti-HBc-IgM sunt prezenţi în concentraţie mare.
Monitorizarea evoluţiei şi/ sau tratamentului hepatitei cronice B
Purtătorii cronici de AgHBs (la care AgHBs persistă mai mult de 6 luni) se împart în purtători cronici asimptomatici (stare non-replicativă) şi cei care dezvoltă hepatită cronică (stare replicativă). Determinarea HBV-DNA şi AgHBe este utilă în diferenţierea stărilor replicativă/non-replicativă. Pattern-urile serologice pentru aceste stări sunt reprezentate în figurile 1,2.
Figura 1
Figura 2
Mulţi pacienţi trec dintr-o stare în alta; la trecerea din starea replicativă în nonreplicativă (10-15% anual, din pacienţii cu infecţie cronică cu HBV) AgHBe dispare şi anti-HBe se detectează în ser; simultan scade concentraţia HBV-DNA. Având în vedere această posibilitate de seroconversie se recomandă examinarea anuală AgHBe şi Anti-Hbe în cadrul monitorizării hepatitei cronice B.
Anti-HBc-IgM poate fi utilizat ca marker pentru activitate inflamatorie crescută din cursul perioadelor de reactivare ale hepatitei cronice B. Aceste perioade (“flares”) pot face parte din evoluţia naturală a infecţiei cu VHB sau sunt rezultatul (>30% din cazuri) suprainfecţiei cu alt virus hepatitic (A, C, D sau E).
Anual, 1-2% din pacienţi devin AgHBs negativi şi în cele mai multe cazuri sunt consideraţi vindecaţi; de aceea se recomandă urmărirea anuală a acestui marker.1,2
Testele de laborator joacă un rol important şi în indicaţia respectiv monitorizarea tratamentului antiviral la pacienţii cu hepatită cronică B (cu biopsie hepatică diagnostică).
Analize medicale disponibile în laboratoarele Synevo:
Bibliografie:
1. Lothar Thomas, Viral hepatitis, în Clinical Laboratory Diagnostics- Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH- Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 Ed., 1998, 1272-1273.
2. Samir P. Desai, MD, Hepatitis B, în Clinician’s Guide, 2004, pg.669-673.
Mai multe informații despre teste:
