Profil boli mieloproliferative cronice
Bolile mieloproferative cronice (BMPC) sunt afecţiuni clonale, distincte, dar în strânsă legătură, cu originea în celula stem pluripotentă din măduvă. Ele includ: leucemia mieloidă cronică, policitemia vera, trombocitemia esenţială şi mielofibroza.
În toate BMPC, capacitatea de proliferare a celulei stem neoplazice nu este controlată corespunzător şi iniţial apare hematopoieza excesivă. Celula stem neoplazică reţine însă abilitatea de diferenţiere completă şi ca urmare, apare o creştere marcată a formelor mature şi imature în sângele periferic şi măduva osoasă.
BMPC se disting una de alta prin tipul predominant de diferenţiere pe care îl suferă celula stem neoplazică (ex. linie mieloida în LMC, megacariocitară în trombocitemia esenţială, eritrocitară în policitemia vera). BMPC au o evoluţie progresivă, posibil spre insuficienţă medulară sau leucemie acută. Diferenţele între prognosticul şi tratamentul optim din cadrul BMPC explică necesitatea distincţiei acestor entităţi. Pentru că BMPC iau naştere dintr-o celulă stem pluripotentă, care se diferenţiază pe toate liniile celulare cu predominaţă pe o altă linie celulară, nu este surprinzător faptul că ocazional, trăsăturile clinice şi morfologice se pot suprapune şi clasificarea respectiv diagnosticul devin dificile.1
Leucemia mieloidă (granulocitară) cronică (LGC), cu o frecvenţă de 15-20% din leucemiile adultului şi cea mai frecventă BMPC, este o afecţiune clonală a celulei stem pluripotente caracterizată prin creşterea proliferării elementelor mieloide în toate stadiile de diferenţiere. Prezenţa în număr foarte mare a acestora în sângele periferic este esenţială pentru stabilirea diagnosticului, alături de alte semne importante: creşterea granulocitelor bazofile, scăderea fosfatazei alcaline leucocitare (FAL), creşterea nivelului seric al vitaminei B12 şi a transcobalaminelor I şi III. În plus, o anomalie citogenetică, cromozomul Philadelphia, se găseşte la 95% din cazurile tipice de (LGC) în faza cronică. El apare în 100% din celulele de diviziune din măduva osoasă şi contribuie la diagnostic şi la monitorizarea tratamentului. Evidenţierea genei de fuziune BCR/ABL şi a proteinei himerice p210, cu activitate tirozin-kinazica, pe care aceasta o codifică, definesc LGC la nivel molecular. Simptomele şi semnele clinice se dezvoltă insiduos şi includ pe primul plan astenia şi splenomegalia progresivă. După o medie de 3,5 ani, LGC trece dintr-o fază cronică în una acută, blastică, care poate fi mieloidă sau limfoidă.2
Policitemia vera (PV) este caracterizată prin creşterea predominantă a eritrocitelor şi masei eritrocitare, cu o saturaţie de O2 arterială normală. Supraproducţia este frecvent asociată cu niveluri serice scăzute de eritropoetina. De obicei asociază leucocitoza, trombocitoza, creşterea scorului FAL (80-100% din pacienţi). Măduva osoasă este hipercelulară, cu hiperplazia liniilor: mieloidă, eritroidă, megakariocitară.
Manifestările clinice principale sunt pruritul agnogenic, coloraţia roşie-violacee a tegumentelor şi mucoaselor, splenomegalie, complicaţii trombotice şi hemoragice.
În evoluţia sa naturală, PV poate vira într-o altă BMPC (frecvent MMM, foarte rar LGC), cu o fază terminală de leucemie acută, uneori precedată de sindrom mielodisplazic.3
Metaplazia mieloidă agnogenică (MMA) sau metaplazia mieloidă cu mielofibroză este o entitate distinctă în cadrul BMPC, caracterizată prin coexistenţa a trei tulburări citologice fundamentale: proliferare clonală a celulelor stem hematopoietice din măduvă, proliferarea nonclonală reactivă a celulelor stromale medulare (fibroblaşti şi osteoblaşti), care duce la mielofibroză (MF) şi osteomieloscleroză (OMS) şi hematopoieza extramedulară (metaplazie meloidă) în splină, ficat şi alte organe. MF şi OMS au drept consecinţă o insuficienţă medulară progresivă cu pancitopenie.
Tabloul clinic este dominat de splenomegalia tumorală. În diagnosticul de laborator un rol important îl ocupă aspectul frotiului de sânge periferic.
Evoluţia clinică este lent progresivă. Un procent variabil din pacienţii cu MMA tipică fac o transformare în leucemie acută.4
Trombocitemia esenţială (TE) este ca şi celalalte BMPC o boală clonală cu origine în celula stem pluripotentă din măduva osoasă, având drept tulburare citologică principală hiperplazia megacariocitară din măduva osoasă, care are ca urmare creşterea excesivă a trombocitelor din sânge.
Diagnosticul TE este un diagnostic de excludere. Criteriile utilizate în acest scop sunt arbitrare şi necesită o analiză atentă.5
Teste disponibile în laboratorul Synevo:
Bibliografie:
1. Richard S. Larson and Steven N. Wolff, Chronic Myeloid Leukemia, În Wintrobe’s Clinical Hematology, 10 Ed., 1999, 2343-2344
2. Elena Butoianu, Emilia Niculescu-Mizil, Leucemia Mieloida Cronică, În Tratat de Medicină Internă, sub redacţia Radu Păun, coordonator Dan Coliţă, Hematologie partea II, 1997, pg.133
3. S. Nicoară, Policitemia Vera, În Tratat de Medicină Internă, sub redacţia Radu Păun, coordonator Dan Coliţă, Hematologie partea II, 1997,185
4. Adriana Coliţă, Elena Butoianu, S. Nicoară, Metaplazie Mieloidă Agnogenică, În Tratat de Medicină Internă, sub redacţia Radu Păun, coordonator Dan Coliţă, Hematologie partea II, 1997, 164
5. S. Nicoară, Andreea Moicean, Trombocitemia Esentiala, În Tratat de Medicină Internă, sub redacţia Radu Păun, coordonator Dan Coliţă, Hematologie partea II, 1997, 203-208)
Teste utilizate în laboratorul Synevo pentru diagnosticul BMPC:
