În ţările industrializate, neoplaziile reprezintă a doua cauză de mortalitate după afecţiunile cardiovasculare. Incidenţa afecţiunilor maligne creşte dramatic cu înaintarea în vârstă. Diferitele tipuri de neoplazii variază semnificativ ca incidenţă între diferite grupuri populaţionale, sub influenţa mai multor factori: factori de mediu, obiceiuri alimentare, stil de viaţă, status socioeconomic şi religie.
Natura malignă a diferitelor formaţiuni tumorale se bazează pe abilitatea lor de metastazare. Această abilitate este influenţată de tipul ţesutului de origine, organul în care este localizată şi mărimea tumorii.
Determinarea markerilor tumorali şi a unor enzime din ser este relevantă pentru diagnosticul şi monitorizarea evoluţiei tumorilor metastatice. Enzimele sunt importante în special în cazul metastazelor osoase şi hepatice (ex. sensibilitatea clinică a fosfatazei alcaline în metastazele osoase solitare este 20%, iar în cele multiple 70%).

Markerii tumorali sunt substanţe produse direct de celulele tumorale sau de celule non-tumorale sub influenţa celulelor tumorale.

Markerii tumorali se pot clasifica în:

• antigene oncofetale şi oncoplacentare ex. CEA, AFP, hCG;
• molecule carbohidrat cu epitopi recunoscuţi prin anticorpi monoclonali ex. CA 19-9, CA 125, CA 15-3;
• antigeni de diferenţiere şi proliferare ex. NSE, PSA, beta2-microglobulină;
• hormoni produşi ectopic ex. ACTH în neoplasmul pulmonar, calcitonină în neoplasmul tiroidian;
• proteine produse ectopic ex. imunoglobuline monoclonale şi proteine Bence –Jones în mielomul multiplu.

Concentraţia şi/ sau modificările în concentraţia markerilor tumorali în sânge şi în alte fluide din organism este influenţată de multipli factori: numărul total de celule producătoare de markeri, rata de sinteză şi de eliberare a markerilor tumorali, expresia markerilor tumorali, tipul tumorii “non-secretor”, rata de perfuzie sanguină a tumorii, extinderea necrozei ţesutului tumoral, prezenţa anticorpilor.

Indicaţiile utilizării markerilor tumorali sunt:

• detecţia precoce a tumorilor maligne, în grupurile cu risc crescut – pacienţii cu istoric de afecţiune malignă în familie sau pacienţii simptomatici cu probabilitate mare de afecţiune malignă; în acest caz, următoarele teste screening sunt recomandate: AFP la pacienţi cu ciroză hepatică, AFP şi HCG dacă se suspectează tumori ale celulelor germinale, PSA la pacienţii >50 ani cu adenom de prostată, calcitonină, dacă este suspectat neoplasm medular tiroidian sau dacă există istoric familial;
• utilizare în dignosticul primar – diagnosticul primar al afecţiunii maligne este rareori stabilit prin determinarea markerilor tumorali, în schimb determinarea markerilor tumorali anterior primului tratament al afecţiunii este utilă pentru că: serveşte ca “baseline” pentru monitorizarea postterapeutică a neoplaziei, unii markeri permit predicţia prognosticului, scăderea concentraţiei markerilor după încheierea tratamentului permite o estimare preliminară a ţesutului tumoral rezidual versus eradicarea tumorii;
• utilizare în scop prognostic – în general, concentraţia foarte înaltă preterapeutică a markerilor tumorali (“baseline”) tinde să se asocieze cu stadii avansate ale neoplaziei şi în consecinţă cu prognostic prost;
• monitorizarea tratamentului – scăderea postoperatorie a concentraţiei markerilor tumorali (crescuţi preoperator) este un indicator important prognostic; lipsa/scăderea prea mică a concentraţiei sugerează rezecţie tumorală incompletă sau prezenţa de tumori multiple cu implicaţii corespunzătoare terapeutice şi prognostice;
• detecţia precoce a recurenţei tumorale – după rezecţia tumorii, determinarea markerilor tumorali este o formă importantă, neinvazivă de monitorizare; în funcţie de viteza de creştere, o creştere recurentă în concentraţia markerilor tumorali, urmând normalizării postoperatorii, este înalt indicativă pentru progresia tumorii.

Markerii tumorali nu sunt potriviţi pentru screeningul pacienţilor asimptomatici, pentru că au o prea mică specificitate tumorală şi de organ, de asemenea o valoare predictivă pozitivă prea scazută a testelor.

Teste disponibile în laboratorul Synevo:

Bibliografie:

1. Lothar Thomas, Petra Stieber, Tumor markers. Malignant diseases, In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 936-940.