Feocromocitomul este o tumoră secretoare de catecolamine, cu incidenţă scăzută în populaţie şi predilecţie pentru adulţii cu vârsta cuprinsă între 40 şi 50 ani.

85-90% derivă din medulosuprarenală (celulele cromafine), restul având origine extraadrenală. 10% au incidenţă familială, 10% sunt maligne, 10% sunt bilaterale/ multifocale, 10% afectează copii, 10% sunt recurente.

Feocromocitomul poate face parte din sindromul neoplaziei endocrine multiple familiale tip II (MEN), în care alte tumori endocrine (ex. carcinomul medular tiroidian) coexistă sau se dezvoltă ulterior.

Clinic – Triada tahicardie, cefalee şi transpiraţii, alături de prezenţa hipertensiunii cu caracter paroxistic în 45% din cazuri, se consideră că au o sensibilitate clinică de 91% şi o specificitate de 94%. Simptomele asociate în cazul evoluţiei de durată sunt: scăderea în greutate, febra şi constipatia.

Diagnostic – Determinarea în laborator a catecolaminelor şi metaboliţilor lor (metanefrine, acid vanilmandelic) este esenţială în diagnosticul şi monitorizarea feocromocitomului¹.

Bibliografie:

¹ Hermann Wisser, Catecholamines, catecholamine metabolites, In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 1039-1044.

Testele disponibile în laboratorul Synevo:

• Metanefrine urinare
• Acid vanilmandelic urinar