Pancreatita acută este o inflamaţie acută a pancreasului, având cauze multiple şi care conduce în final la revărsarea de enzime pancreatice activate în ţesutul pancreatic, în zonele vecine şi circulaţia sistemică.

Clinic. Pancreatita acută poate simula abdomenul acut chirurgical, de care trebuie rapid diferenţiată.

Diagnosticul poate fi susţinut de creşterea amilazei serice de cel puţin 3 ori peste limita superioară a normalului şi de creşterea lipazei serice. Diagnosticul nu poate fi negat în prezenţa unei amilazemii normale întrucât amilaza serică revine la normal mai rapid decât lipaza serică, ori amilaza urinară.¹

Pancreatita cronică este o inflamaţie cronică a pancreasului asociată cu fibroză, evoluând cu atrofia progresivă a parenchimului glandei şi pierderea treptată a funcţiei exocrine şi endocrine. Nu este o consecinţă pancreatitei acute, ci o boală diferită.
Clinic, are 4 manifestări importante: durere, calcificare pancreatică, steatoree şi diabetul zaharat.

La începutul evoluţiei bolii, amilaza și lipaza sunt crescute în ser, dar numai în atacurile dureroase; pe măsură ce masa de ţesut exocrin se reduce, la fiecare atac enzimele sunt mai puţin crescute până când devin normale.² 

Bibliografie:

1. D. Olteanu, Pancreatitele acute, In Medicina Interna, Bolile digestive hepatice şi pancreatice, Vol.3, sub redactia L. Gherasim, 1999, 1013-1024

2. D. Olteanu, Pancreatitele cronice, In Medicina Interna, Bolile digestive hepatice şi pancreatice, Vol.3, sub redactia L. Gherasim, 1999, 1041-1047