Vasculitele sistemice descrise prima oară ca entitate în 1866, sunt considerate afecţiuni rare, incidenţa lor anuală fiind apreciată la ~1/100000 locuitori, existând diferenţe semnificative între anumite tipuri de vasculite sau grupe populaţionale. Se caracterizează prin semne inflamatorii tipice la nivelul peretelului vascular, inflamaţia putând afecta arterele de orice dimensiune şi de asemenea venele. Există diferite tipuri de clasificări ale vasculitelor, în funcţie de criteriile utilizate: mărimea vasului afectat, etiologia, anatomopatologia, mecanismul patogenic sau prezenţa unor markeri imuni – ANCA.

Clinic, simptomele generale (oboseala, febra, scăderea în greutate) alcătuiesc adesea tabloul clinic de debut, ulterior manifestările clinice variază în funcţie de patternul vaselor afectate (mici, mijlocii sau mari). Astfel afectarea vaselor mici se poate manifesta prin: purpură, polineurită, episclerită, hemoptizii sau microhematurie, afectarea vaselor mijlocii poate conduce la infarcte în diferite organe cum ar fi cord, rinichi, intestine sau extremitaţi, dar şi ale vaselor cerebrale (cu apariţia “stroke”), iar afectarea vaselor mari se manifestă ca sindrom de arc aortic sau ocluzie venoasă trombotică.

Paraclinic, vasculitele se caracterizează prin sindrom inflamator foarte intens, modificări imunologice nespecifice şi uneori markeri imuni cu o oarecare specificitate reprezentaţi de autoanticorpii anticitoplasma neutrofile (ANCA). Odată cu descrierea ANCA s-a încercat utilizarea acestora drept criteriu pentru clasificarea vasculitelor descriindu-se o subclasă de vasculite ANCA-pozitive, categorie în care sunt incluse: granulomatoză Wegener, sindromul Churg-Strauss şi poliangeita microscopică, entităţi care mai au în comun afectarea arterelor medii şi mici, riscul crescut de interesare renală şi lipsa de implicare a complexelor imune în patogenia bolii.^1,2

Boala cu anticorpi anti-membrană bazală glomerulară (anti-GBM) este o afecţiune autoimună rară cu manifestări renale şi pulmonare, caracterizată prin distrucţia mediată prin autoanticorpi a membranelor bazale alveolare şi glomerulare. Acest model de glomerulonefrită rapid progresivă /insuficienţă renală şi hemoragie pulmonară este adesea întâlnit sub numele de sindromul Goodpasture şi poate fi cauzat de diferite afecţiuni; boala cu anti-GMB reprezintă o cauză bine definită; alte cauze posibile vasculite sistemice (granulomatoza Wegener, poliangeita microscopica, sindromul Churg-Strauss, LES), alte vasculite(boala Behcet, crioglobulinemia, post-medicamentoase: penicilamina, hidralazina) etc.

Boala cu anticorpi anti-membrană bazală glomerulară are o incidenţa mai mare în populaţia caucaziană şi anume de 1caz /2mil./an; reprezintă 1-5% din toate tipurile de glomerulonefrite si 10-20% dintre glomerulonefritele progresive.³

Principala proteină a membranei bazale glomerulare este colagenul tip IV care prezintă proprietăţi autoagregante şi formează o matrice în care sunt integrate moleculele altor membrane bazale. Colagenul tip IV, la rândul său, este alcătuit din 6 lanţuri α diferite, însă antigenul ţintă pentru anti-GBM este reprezentat doar de un mic fragment al lanţului α3 denumit domeniul NC1. Prin imunofluorescenţă pot fi identificate la nivelul membranei bazale depozite lineare alcătuite din complexe antigen-anticorp, ce constituie elementele histopatologice specifice sindromului.^4,6

Întrucât epitopii antigenici sunt ascunşi în triplul helix al colagenului, este posibil să fie necesară prezenţa unor factori de mediu (ex. fumat, expunere la hidrocarburi) pentru prezentarea antigenelor criptice Goodpasture sistemului imun al organismului; au fost raportate cazuri de boala anti-GBM şi după litotriţie şi obstrucţie ureterică, sugerând că antigenul eliberat prin afectarea mecanică renală poate iniţia boala la indivizii susceptibili.^3,5

Clinic, manifestările principale sunt:

• hemoragia pulmonară – cea mai obişnuită formă de prezentare ( 70% din cazuri), adesea precede debutul bolii renale cu luni sau ani; apare aproape exclusiv la fumători, factori precipitanţi – infecţiile intercurente şi supraîncarcarea volemică; poate fi episodică şi la mulţi pacienţi se rezolvă spontan, la alţii poate progresa conducând la insuficienţă respiratorie, principala cauză de moarte precoce la pacienţii cu anti-GBM, ce face imperativ diagnosticul precoce al bolii;
• afectarea renală – apare izolat sau în asociere cu manifestările pulmonare; în general, odată ce a apărut o leziune semnificativă progresează rapid spre insuficienţă renală şi rareori se rezolvă spontan.³

Diagnosticul este stabilit pe baza triadei:

• hemoragie pulmonară difuză;
• glomerulonefrită;
• existenţa de anticorpi circulanţi anti-GBM.

Cel mai adesea, cele 3 componente ale sindromului sunt prezente simultan în perioada de activitate a bolii, deşi au fost descrise cazuri de afectare renală sau pulmonară izolate.⁶

Diagnosticul de sindrom Goodpasture sau de boală cu anti-GBM prezenţi este dependent de detecţia acestor autoanticorpi. Afecţiunea apare tipic la barbaţii tineri; dacă nu este depistată în stadiu precoce are o evoluţie rapid-progresivă, cu potenţial letal.

Anti-GBM pot fi detectaţi într-un procent de 8-10% la pacienţii cu manifestări reno-pulmonare asociate cu prezenţa autoanticorpilor de tip ANCA. În funcţie de titrul ANCA şi anti-GBM, tabloul clinic al afecţiunii renale include predominant simptome/semne de tip vasculitic sau respectiv de tip boală cu anti-GBM prezenţi. Această distincţie este importantă deoarece atitudinea terapeutică este mai agresivă în cazul bolii cu anti-GBM prezenţi (include şi plasmafereză).⁴

Bibliografie:

1. Werner J.Mayet, Autoantibodies in systemic vasculitis, în Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 841-8452. Andra Balanescu, Vasculitele sistemice, în Esentialul in reumatologie, coordonator Ruxandra Ionescu, Ed. a 2-a, 2007, 315-3383. David C. Kluth, Andrew J. Rees, Anti-Glomerular Basement Membrane Disease, Journal American Society of Nephrology 10;2446-2453, 1999
4. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2006. Ref Type: Catalog
5. Ramesh Saxena, MD, PhD, Antiglomerular Basement Membrane Disease, www.emedicine, 2006
6.Pina Joseph, Goodpasture Syndrome: A Case of Delayed Appearance of Autoantibodies and Renal Disease, In Military Medicine, Sept.2001

Mai multe informații despre testele disponibile în laboratoarele Synevo:

Anticorpi anti-citoplasmă neutrofile (ANCA)

Anticorpi anti-GBM