- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
HPV genotipare-uretră
Informații generale și recomandări
Infecția genitală cu papilomavirusuri umane (HPV) este cea mai frecventă boală virală cu transmitere sexuală, atât la femei cât și la bărbați1.
Conform datelor experimentale și epidemiologice se pare că HPV reprezintă un important factor de risc pentru dezvoltarea cancerului la om, ocupând locul al doilea după fumat. Astfel, cea mai frecventă cauză de mortalitate asociată infecției HPV este cancerul cervical, iar în ultimii ani s-a înregistrat un progres remarcabil în ceea ce privește înțelegerea istoriei naturale a infecției la femei2.
Infecția HPV prezintă importanță și pentru bărbați, atât datorită faptului că aceștia constituie un rezervor al virusului cât și prin patologia benignă și malignă asociată cu HPV la sexul masculin1;2.
Infecția HPV la bărbați este în cele mai multe cazuri sublinică ceea ce va rezulta într-un număr mare de purtători asimptomatici. Din acest motiv, comportamentul sexual masculin a fost implicat în statusul infecției HPV la partenere3. Se estimează că aproximativ 70% dintre infecții se remit spontan în decurs de 1 an1.
Condiloamele genitale cauzate în majoritatea cazurilor de tipurile HPV cu risc scăzut 6 și 11 reprezintă cea mai obișnuită manifestare clinică a infecției la bărbați. Deși constituie leziuni benigne, condiloamele sau verucile genitale sunt o sursă de disconfort fizic și psihic1.
Referitor la patologia malignă, HPV este asociat cu cancerul anal (în aproximativ 90% din cazuri) cu o categorie de cancer penian (40-50% din cazuri) și cu cancerul oral (10-72% din cazuri). Incidența cancerelor anale și orale este în creștere în populația generală, mai preponderent însă în rândul persoanelor imunodeprimate, datorită infecției HIV. Deși cancerul anal este mai prevalent la femei, riscul de a dezvolta acest tip de cancer este mai mare la bărbații homosexuali2.
Infecția HPV poate conduce și la dezvoltarea cancerului penian – un tip rar de neoplazie – etiologia virală fiind implicată în aproximativ 40-50% din cazuri. Dintre genotipurile HPV detectate în tumorile peniene, HPV 16 a fost cel mai prevalent (60.2%), fiind urmat de HPV18 (13.3%) și HPV 6/11 (8.13%)4. Rata de detecție HPV ADN este dependentă de tipul histologic al tumorii, fiind mai mare în carcinomul bazaloid și veruciform1.
Prevalența ADN HPV genital raportată la bărbați este foarte variabilă (între 1.3% și 72.9%) datorită diferenței în tehnicile de prelevare a probelor, populațiile studiate, zonele genitale din care s-a efectuat recoltarea și metodele de detecție a ADN HPV1. Un studiu care a inclus un lot de 1551 bărbați ce s-au adresat unui centru pentru boli cu transmitere sexuală a avut drept scop stabilirea prevalenței ADN HPV în diverse probe recoltate din regiunea anogenitală (1318 tampoane parauretrale din șanțul balano-prepuțial, 405 tampoane uretrale, 123 tampoane anale și 67 tampoane prelevate de la nivelul leziunilor condilomatoase). Genomul HPV a fost depistat în 36.9% din probele recoltate din șanțul balano-prepuțial și în 24.9% din tampoanele uretrale provenite de la 38.1% dintre bărbații testați. În 5.4% din cazuri a fost detectată o infecție mixtă. În plus, ADN HPV a fost prezent în 50.9% din probele prelevate din leziuni și în 49.6% din tampoanele anale. A fost constată o scădere a ratei de infecție o dată cu înaintarea în vârstă (48.7% la bărbații < 25 ani, 42.4% la grupa de vârstă 25-35 ani, 31.7% la grupa de vârstă 35-45 ani și 31.8% vârste > 45 ani), într-un mod similar populației feminine; totuși ratele de infecție sunt mai mari la bărbați indiferent de grupa de vârstă. Genotipuri cu risc scăzut au fost detectate la 47.1% din subiecții HPV pozitivi, iar cele cu risc crescut în 41.2% din cazuri; cele mai frecvente genotipuri identificate au fost HPV 6 (23%) și HPV 16 (19.1%)2.
Deși infecția HPV are consecințe mult mai severe la femei, bărbații dețin un rol activ în transmiterea acesteia, așa cum o demonstrează prevalența crescută a ADN HPV în probe anogenitale masculine.
Cu toate că până în prezent nu există niciun test de detectare a ADN HPV la bărbați aprobat FDA (Food and Drug Administration), testul poate fi util pentru o mai bună înțelegere a istoriei naturale a infecției în populația masculină și, în consecință, pentru instituirea unor măsuri de reducere a transmiterii infecției 2;3.
În 2010 FDA a aprobat administrarea vaccinului tetravalent HPV4 (pentru genotipurile 6, 11, 16,18) la persoanele de sex masculin cu vârste cuprinse între 9 și 26 ani cu scopul de a reduce riscul dezvoltării condiloamelor genitale5.
Pregătire pacient – nu este necesară o pregătire specială6.
Specimen recoltat – raclat uretral obținut cu ajutorul periuței incluse în kit-ul de recoltare (vezi figura). Se inserează blând periuța în uretră cca 2-4 cm, se rotește 3-5 secunde, se retrage ușor și se introduce în tubul de transport; se va rupe tamponul în dreptul semnului astfel că numai capătul tamponului va rămâne în tubul de transport ce va fi închis etanș cu capacul6.
Fig.1 Sistemul de recoltare a raclatului uretral
Stabilitate probă – 1 săptămână la 2-8ºC6.
Metodă – multiplexare prin tehnologia xMAP (Luminex). Sunt detectate următoarele tipuri HPV cu risc crescut: 16, 18, 26*, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 53*, 56, 58, 59, 66*, 68, 73, 82 (* riscul oncogen nu este clarificat). De asemenea pot fi determinate și următoarele tipuri HPV cu risc scăzut: 6, 11, 42, 43, 54, 57, 70, 72, 906.
Bibliografie
- Anic GM, Giuliano AR. Genital HPV infections and related lesions in men. Prev Med. 2011 Oct;53 Suppl 1:S36-41.
- Álvarez-Argüelles ME, Melón S, Junquera ML, Boga JA, Villa L, Pérez-Castro S, de Oña M. Human Papillomavirus Infection in a Male Population Attending a Sexually Transmitted Infection Service. PloS One. 2013;8(1):e54375.
- Flores R, Abalos AT, Nielson CM, Abrahamsen M, Harris RB, Giuliano AR. Reliability of sample collection and laboratory testing for HPV detection in men. J Virol Methods.2008 Apr;149(1):136-43.
- Miralles-Guri C, Bruni L, Cubilla AL, Castellsague X, Bosch FX, de Sanjose S. Human papillomavirus prevalence and type distribution in penile carcinoma. J Clin Pathol. 2009;62:870–878.
- Centers for Disease Control and Prevention (CDC) (2010) FDA licensure of quadrivalent human papillomavirus vaccine (HPV4, Gardasil) for use in males and guidance from the Advisory Committee on Immunization Practices (ACIP). MMWR Morb Mortal 28, 59(20):630–2.
- Laborator Synevo. Referințe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2015. Ref Type: Catalog.