Proteina Tau in lichid cefalo-rahidian

Diagnosticul demenței degenerative primare, cum ar fi boala Alzheimer 1, se face în principal prin excluderea altor cauze ale demenței 1. Căutarea biomarkerilor de diagnostic care pot fi utilizați pentru diagnosticarea precoce a bolii Alzheimer (BA) a condus la presupunerea că concentrațiile de proteină tau în lichidul cerebrospinal (LCR) au o valoare diagnostică de 2,3.

Tau este o proteină axonică normală care, prin legarea la tubulină în microtubuli axonici, contribuie la asamblarea și stabilitatea acestui estora4. Atât proteina tau normală, cât și cea hiperfosforilată sunt dispersate în LCR5, iar măsurarea concentrației proteinei tau în LCR a devenit posibilă datorită utilizării tehnologiilor de imunoanaliză enzimatică. 6 O creștere a proteinei tau din LCR în boala Alzheimer a fost detectată prin numeroase studii 1,2, 4, 5-10, care reflectă probabil degenerarea axonilor 7, 10 sau, acumularea secvențială a suprapunerilor neurofibrilare, în cazul BA10. Sensibilitatea proteinelor tau în LCR în boala Alzheimer a fost ridicată în mai multe studii, adesea 80-90% 11. Specificitatea a fost relativ ridicată deoarece majoritatea pacienților cu alte demențe, tulburări neurologice cronice (de exemplu, boala Parkinson) sau un diagnostic psihiatric (de exemplu, pseudodementia depresivă) au valori fiziologice ale proteinei tau în LCR.

Recomandări pentru determinarea proteinei Tau

Evaluarea adulților cu insuficiență cognitivă (boala Alzheimer)
Aceste teste nu pot fi încă utilizate pentru a prezice dezvoltarea demenței sau a altor afecțiuni neurologice sau pentru a monitoriza răspunsul la tratament (într-o evaluare clinică).

Pregătirea pacientului 12 – Nu este recomandat să luați multivitamine sau suplimente alimentare care conțin biotină (vitamina B7) cu 12 ore înainte de colectarea probelor.

Proba colectată – lichid cefalorahidic. 12

Recipientul pentru recoltare-proba de LCR trebuie colectată într-un tub de polipropilenă 12.

Volumul probei-2 ml12

Motivele respingerii eșantionului 12

Proba hemolizată
O probă de icter
Stabilitatea probei este de -2 luni la -20 cm C. Înainte de congelare, proba trebuie centrifugată pentru a îndepărta posibilele componente celulare.
Metoda este electrochiluminescentă12