Amprentă anală
Informatii generale si recomandari
Amprenta anala este cea mai eficienta metoda de depistare a oualor de Enterobius vermicularis. Parazitii adulti colonizeaza temporar intestinul subtire, iar dupa fecundare femelele migreaza in colon (mai ales in zona cecului). Cand toate ouale ajung la aproximativ acelasi stadiu de dezvoltare, femelele migreaza si le depun in pliurile anale, in timpul noptii. Pruritul puternic este datorat prezentei femelei in pliurile anale, ceea ce determina ca gazda sa se scarpine involuntar, astfel incat ouale ajung pe lenjeria si pe degetele persoanei in cauza. Aceste caracteristici ale ciclului biologic al Enterobius vermicularis duc la concluzia ca o metoda coproparazitologica clasica (examen direct, in strat gros, etc.) este inutila, deoarece ouale localizate in pliurile anale sunt evidentiate cel mai eficient prin metoda amprentei anale.
Avantajul metodei consta in faptul ca poate detecta la un prim examen peste 50% din cazuri, fata de un examen coproparazitologic obisnuit care poate detecta doar 10 – 15% din cazuri.
Pentru a exclude un diagnostic de enterobioza sunt necesare 7 examene efectuate la interval de 2 zile.
In cazul obtinerii unui rezultat pozitiv, se recomanda sa fie investigati si ceilalti membrii ai familiei (mai ales copiii)1;3.
Pregatire pacient – recoltarea se face dimineata, inainte de efectuarea toaletei perineale sau a defecarii3.
Tehnica de recoltare – se efectueaza cu ajutorul sistemului comercial REAL GRAHAM Test
Etape de lucru
- se dezlipeste banda scotch de pe o suprafata de 2/3 din lama
- cu suprafata dezlipita se acopera varful lamei (vezi foto)
- se apropie dispozitivul cu partea adeziva de zona perianala a pacientului (in jurul anusului)
- se preseaza usor mucoasa amprentand ambele parti ale lamei astfel incat eventualele oua din pliurile anale sa fie desprinse si sa adere de banda scotch;
- se readuce banda dezlipita in pozitia initiala, asigurandu-ne ca zona amprentata este bine intinsa pe lama, evitand formarea bulelor de aer
- notati datele de identificare ale pacientului in zona destinata acestui lucru, in capatul lamei
Metoda – examen microscopic direct2.
Limite si interferente
Un rezultat pozitiv nu exclude prezenta altor patogeni.
Un rezultat negativ nu exclude in general infectia; acesta se poate datora unei excretii intermitente a parazitului1.
Bibliografie
1. Dan Steriu. Infectii produse de helminti. In Infectii parazitare, Editura Ilex, Bucuresti, 2003, 247-250.
2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog
3. Simona Radulescu, Meyer Ernest. Nematode intestinale. In Parazitologie medicala, Editura All, Bucuresti, 1992, 230, 283.
4. World Health Organisation Geneva Basic Laboratory Methods in Medical Parasitology, 1991.