- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Anticorpi anti-La (SS-B)
Informaţii generale
Anticorpii anti-La se asociază cu aceleaşi entitaţi clinice ca şi anticorpii anti-Ro, dar cu o sensibilitate clinică mai redusă:
- 40-94% pentru sindromul Sjögren primar
- 9-35% pentru LES
- aprox.75% pentru blocul atrio-ventricular congenital şi lupusul neonatal
Recomandări pentru determinarea anticorpilor anti-La
- suspiciune sindrom Sjögren primar
- suspiciune LES
- bloc atrioventricular congenital sau lupus neonatal în asociere cu LES, sindrom Sjögren sau colagenoză nediferenţiată2;3
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după mese)1
Specimen recoltat – sânge venos1
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator1
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare1
Volum probă – minim 0.5 mL ser1
Cauze de respingere a probei – ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian1
Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 4°C; timp mai îndelungat la -20°C3
Metodă – imunoenzimatică cu detecţie prin fluorescenţă (FEIA)1
Reactivul folosit este proteina umană recombinată SS-B/La1.
Valori de referinţă:
Bibliografie