Plumb în urină

Informaţii generale

Plumbul este cel mai larg utilizat metal neferos. Plumbul şi compuşii săi au numeroase aplicaţii comerciale şi industriale, fiind prezenţi în lacuri şi vopseluri, baterii, pigmenti, insecticide, materiale plastice şi ceramice, echipamente medicale, armament, benzină, industria sudurii.

Principalele căi de expunere la plumbul anorganic sunt inhalarea şi ingestia. La adult expunerea se realizează în special profesional, iar la copii prin ingestia de vopseluri cu plumb din case vechi (în sindromul de “pica”). Expunerea se mai poate face şi prin practicarea distilării ilegale a alcoolului în recipiente ce conţin plumb^2;4.

Plumbul este absorbit în organism atât prin tractul respirator, cat şi prin cel gastrointestinal. Absorbţia este invers proporţională cu dimensiunea particulei, ceea ce face ca inhalarea prafului cu plumb să aibă impactul cel mai mare. Este transportat şi transplacentar fiind implicat în intoxicaţia congenitală, cu următoarele consecinţe posibile: avort spontan, prematuritate sau greutate mică la naştere².

Simptomele precoce ale intoxicaţiei cu plumb (saturnism) sunt reprezentate de: apatie sau iritabilitate, astenie fizică, anorexie, greaţă, constipaţie, dureri abdominale intermitente, mialgii. Anemia cu reticulocitoză şi punctaţii bazofile la examinarea frotiului de sânge periferic se numără printre complicaţiile hematologice ale saturnismului. De asemenea mai pot să apară: lizereu gingival caracteristic şi depozite de plumb pe radiografii ale oaselor lungi la copii. In cazul intoxicaţiilor severe apar tulburări gastrointestinale grave şi neurotoxicitate (ataxie, slabiciune musculară, convulsii, stupor, comă)^2;4.

Creşterea excreţiei urinare a plumbului indică o expunere excesivă, independent de manifestările clinice.

Alte caracteristici ale saturnismului includ creşterea acidului delta-aminolevulinic urinar, creşterea protoporfirinei libere eritrocitare şi scăderea dehidrazei acidului aminolevulinic².

Recomandări pentru determinarea plumbului

– plumbul în sânge: cel mai bun test pentru diagnosticul expunerii la plumb;

– plumbul în urină: monitorizarea intoxicaţiei cronice cu plumb^2;4.

Pregătire pacient – momentul recoltării probei de sânge nu este important pentru monitorizarea expunerii profesionale.

Specimen recoltat – 1) sânge venos; 2) urina din 24 ore sau 3) o probă de urină spontană^3;4.

Cauze de respingere a probei – specimen coagulat^3;4.

Recipient de recoltare – 1) vacutainer pentru metale ce conţine EDTA sau heparinat de litiu ca anticoagulant; 2) vas de 2-3 litri şi pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină, pe care se notează cantitatea totală de urină din 24 ore; nu se folosesc conservanţi; 3) eprubeta pentru urină^3;4.

Cantitatea recoltată – 1) cat permite vacuumul; 2), 3) aproximativ 10 mL^3;4.

Prelucrare necesară după recoltare – nu este necesară³.

Stabilitate probă – probele de sange şi urină se menţin la temperatura camerei sau la frigider pană în momentul lucrului^3;4.

Metoda – spectrometrie cu absorbţie atomică (AAS)³.

Valori de referinţă:

Plumbul în sange:                                                  Plumbul în urină^3;4:

Copii:                < 9 μg/dL;                                        <50 µg/L, <80 µg/24 h;

Adulţi ≤ 60 ani: < 25 μg/dL;

Adulţi > 60 ani: <32 μg/dL ^3;4;

Expunere profesională⁵: LBT = 40 μg/dL;                 LBT = 150 μg/L;                     

LBT = limita biologică tolerabilă.                                  Tratament chelator: <600 μg/24h⁴.

Factor de conversie⁴: μg/dL x 0.048 = μmol/L;μmol/L x 20.7= μg/dL.                                                                                                

Valori critice 

Plumbul în sânge:                                                 

<15 ani: >20 μg/dL; ≥15 ani: >30 μg/dL.                                              

Expunere profesională: > 60 μg/dL (se întrerupe expunerea şi se iniţiază tratamentul chelator).

Valori > 80 μg/dL: urgenţă medicală!¹.

Limite şi interferenţe

Deficitul de fier poate creşte absorbţia şi toxicitatea plumbului şi adesea coexistă cu expunerea excesivă. Toţi copiii care au o concentraţie a plumbului în sânge >20 μg/dL trebuie investigaţi pentru deficitul de fier (dozarea feritinei)¹. 

Bibliografie