- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
T3 (Triiodotironina)
Informaţii generale
T3 este în principal responsabil de acţiunile hormonilor tiroidieni la nivelul diverselor organe ţintă.
Cea mai mare parte a hormonului T3 se formează extratiroidian, în special în ficat, prin deiodinarea enzimatică în poziţia 5′ a lui T4. Din acest motiv concentraţia serică de T3 reflectă mai mult starea funcţională a ţesuturilor periferice, decât performanţa secretorie a glandei tiroide. Reducerea conversiei T4 în T3 generează scăderea concentraţiei serice de T3. Conversia este diminuată de medicamente (propranolol, glucocorticoizi, amiodarona) sau în condiţiile unor afecţiuni non-tiroidiene severe (“sindromul de T3 scăzut”).
Ca şi T4, peste 99% din cantitatea de T3 este legată de proteinele transportoare, dar cu o afinitate de 10 ori mai mică. T3 este mai activ metabolic decat T4, dar efectul său este mai puţin prelungit3;4.
Recomandări pentru determinarea T3 – diagnosticul tireotoxicozei T3 (TSH supresat cu T4 normal) sau a cazurilor în care FT4 este normal în prezenţa semnelor de hipertiroidism; stabilirea prognosticului la pacienţii cu boala Basedow-Graves; evaluarea tireotoxicozei induse de amiodarona; evaluarea tireotoxicozei artificiale (indusă de Cytomel); monitorizarea terapiei de substituţie cu T41;3;5.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)4.
Specimen recoltat – sânge venos4.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator4.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C4.
Volum probă – minim 0.5 mL ser4.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat4.
Stabilitate probă – 7 zile la 2-8°C; 1 lună la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi4.
Metodă – imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)4.
Valori de referinţă – sunt în funcţie de vârstă4:
Vârstă |
Valoare (nmol/L) |
<3 luni |
1.23-4.22 |
3-12 luni |
1.32-4.07 |
1-6 ani |
1.42-3.80 |
6-11 ani |
1.43-3.55 |
11-20 ani |
1.40-3.34 |
>20 ani |
1.3-3.1 |
Femeile gravide au concentraţii de T3 mai mari, corelate cu vârsta gestaţională:
Factori de conversie: nmol/L x 0.651=ng/mL; ng/mL x 1.536=nmol/L.
Limita de detecţie – 0.300 nmol/L (0.195 ng/dL)4.
Valori de alertă clinică – nivel scăzut: <0.77 nmol/L; nivel crescut: >4.62 nmol/L1.
Limite şi interferenţe
Acest test nu se recomandă pentru diagnosticarea hipotiroidismului; valorile scăzute prezinta semnificaţie clinică minimă.
Nivelul de T3 este afectat de modificări ale proteinelor serice sau ale situsurilor de legare (scăzut în sindroame nefrotice, crescut în sarcină). In aceste situaţii se recomandă dozarea FT33.
• Medicamente
Creşteri: acid valproic, amiodarona, clofibrat, contraceptive orale, fenitoin, fenotiazine, fluorouracil, insulina, L-tiroxina, mestranol, opiacee, propiltiouracil, ranitidina, tamoxifen, terbutalina, TRH2.
Scăderi: agenţi radiologici, amiodarona, asparaginaza, aspirina, atenolol, carbamazepina, colestiramina, cimetidina, clomifen, clomipramina, corticosteroizi, danazol, dexametazon, diclofenac, fenitoin, fenobarbital, furosemid, alfa-2a interferon, iodura de potasiu, isotretinoin, litiu, metimazol, metoprolol, naproxen, netilmicina, penicilamina, prednison, propranolol, steroizi anabolizanţi, somatostatin, sulfoniluree, teofilina2.
• Interferenţe analitice
Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:
Bibliografie