Alaninaminotransferază (GPT/ALAT/ALT) – Informatii generale:
ALT (ALAT), alaninaminotransferaza sau transaminaza glutampiruvica (TGP) este o enzima ce face parte din clasa transferazelor si catalizeaza transferul reversibil al gruparii amino (NH2) de la un aminoacid (alanina) α–cetoglutaratului ducand la formarea de acid piruvic si glutamat. Se gaseste in principal in ficat (la nivelul celulei hepatice aflandu-se in special in citosol) si in ordine descrescatoare a concentratiei in rinichi, miocard, muschi scheletici si pancreas.
Daca metabolismul energetic al celulei hepatice este tulburat prin agenti infectiosi (ex. virusurile hepatitei virale) sau toxici, se produce o crestere a permeabilitatii membranei celulare, cu trecerea in ser a componentelor citoplasmatice (citoliza). ALT este indicatorul de citoliza cel mai frecvent explorat si dupa parerea majoritatii autorilor cel mai indicat pentru detectarea chiar si a leziunilor hepatice minime3;5. ALT este mai specifica pentru afectiunile hepatice decat AST3. Valorile absolute ale ALT nu se coreleaza totusi direct cu severitatea lezarii ficatului si cu prognosticul, si din aceasta cauza determinarile seriate sunt cele mai folositoare.
Recomandari pentru determinarea ALT
• diagnosticul bolilor hepatice1;
• diagnosticul diferential al bolilor hepatobiliare si pancreatice3;
• monitorizarea evolutiei si a tratamentului hepatitei virale1;5;
• diagnosticul diferential intre icterul hemolitic si cel hepatic1.
Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)4
Specimen recoltat – sange venos4;5
Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator4.
Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare4.
Volum proba – minim 0.5 mL ser4.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat/lipemic/contaminat bacterian4;5.
Stabilitate proba – serul separat este stabil 24 ore la temperatura camerei; 1 saptamana la 2-8°C4.
Metode
În laboratoarele Synevo se utizează două metode de lucru:
- metodă kinetică standardizată IFCC (International Federation for Clinical Chemistry) cu piridoxal fosfat
- metodă kinetică standardizată IFCC fără piridoxal fosfat4.
Valori de referinţă – sunt dependente de vârstă, sex şi de metoda de lucru4:
1.
| Vârstă/sex | Valori (U/L) |
| 0-12 luni | <71 |
| 1-3 ani | <31 |
| 4-6 ani | <36 |
| 7-12 ani | <44 |
| 13-17 ani | <45 |
| F: >17 ani
M: >17 ani |
<35
<50 |
2.
| Vârstă/sex | Valori (U/L) |
| 0-12 luni | <56 |
| 1-6 ani | <29 |
| 7-17 ani | <37 |
| F: >17 ani
M: >17 ani |
<33
<41 |
Factor de conversie: U/L x 0.0167 = µkat/L
Limita de detecţie – 5 U/L (0.08 µkat/L)4.
Interpretarea rezultatelor
|
Cresteri |
|
• cresterile cele mai mari ale valorilor ALT (de 20 – 100 ori valoarea normala) au fost decelate in cazul hepatitelor acute virale si toxice (medicamente: tetraclorura de carbon, acetaminofen)3; valori peste 500 U/L sugereaza acest diagnostic3; in cazul hepatitelor acute cu virus A, cresterea ALT precede cu doua saptamani instalarea icterului, normalizarea valorilor ALT se produce dupa circa 3 saptamani; in cazul hepatitelor virale cu virus B sau C, valoarea ALT prezinta cresteri si scaderi imprevizibile, revenind la valori aproape normale3; in hepatita cronica persistenta valorile transaminazelor apar intermitent crescute; in hepatita cronica activa apar cresteri ale ALT, dar nu la nivelul celor din hepatita acuta; • in icterele obstructive cresterile pot fi mici si tardive; cresterea rapida si marcata (>600 U/l) urmata de o scadere abrupta in decurs de 12-72 ore este considerata caracteristica pentru obstructia acuta a ductelor bilare3; • in metastazele hepatice se observa uneori cresteri moderate, iar in hepatomul primar nu se produc modificari remarcabile; • in steatoza hepatica – cresteri de 2-3 ori normalul; • in ciroza hepatica valorile ALT sunt normale sau usor crescute (de 1-5 ori normalul)3; • cresteri moderate se observa si in hepatite alcoolice(<150 U/l), stare de soc, arsuri severe, mononucleoza infectioasa, leucemie limfoblastica acuta (copii)5, infarct miocardic, insuficienta cardiaca, eclampsie, hepatotoxice, pancreatita acuta1. |
|
Scaderi |
|
• infectii urinare; • neoplazii; • deficit de piridoxal fosfat (malnutritie, consum de alcool). |
In general nivelurile ALT si AST au o evolutie paralela. Fac exceptie hepatitele alcoolice unde raportul AST/ALT (De Ritis) poate fi mai mare decat 2 ca urmare a reducerii continutului hepatic de ALT (prin deficit de piridoxal fosfat) si, ocazional, raportul AST/ALT poate creste la pacientele cu infiltrare grasa a ficatului in sarcina. O crestere mai mare a AST decat a ALT apare si in ciroza hepatica si metastazele hepatice, iar la pacientii cu ciroza hepatica un raport AST/ALT >=3 sugereaza ciroza biliara primitiva3.
Valori critice – sindromul alcool-acetaminofen: valori >9000 U/l (nivelele extreme pot distinge acest sindrom de hepatita virala sau alcoolica)1.
Limite si interferente
! Valorile normale ale ALT nu exclud intotdeauna o afectiune hepatica3.
ALT este mai putin sensibil decat AST in boala hepatica indusa de alcool1.
• Conditii fiziologice – in sarcina pot aparea valori scazute.
• Conditii patologice – cresteri ALT pot fi intalnite la pacientii cu traumatisme musculare, rabdomioliza, polimiozita si dermatomiozita, dar in aceste cazuri apar si niveluri crescute de creatinkinaza care orienteaza spre o afectiune musculara. Injectiile intramusculare pot provoca o crestere usoara a ALT. Niveluri crescute de ALT mai pot aparea la pacientii obezi5.
• Medicamente
Cresteri : medicamente care produc colestaza : acid aminosalicilic, amitriptilina, steroizi anabolizanti, androgeni, azatioprina, benzodiazepine, carbamazepin, carbazona, clorotiazida, clorpropamida, acid clavulanic, dapsone.
Medicamente care produc o afectare hepatocelulara: acetaminofen, alopurinol, acid aminosalicilic, amiodarona, amitriptilina, steroizi anabolizanti, androgeni, asparaginaza, aspirina, azatioprina, carbamazepin, chenodiol, clorambucil, cloramfenicol, clorpropamida, cimetidina, ciclosporine, danazol, dantrolen, dapsone, diclofenac, dicumarol (rar), disulfiram, eritromicina, estrogeni, etionamida, glyburide (glibenclamid), saruri de aur, imipramina, mercaptopurina, metimazol, acid nicotinic, nitrofurantoin, contraceptive orale, estrogeni, etanol (exces), etionamida, fluconazol, halotan, ibuprofen, imipramina, indometacin, saruri de fier (supradozare), izoniazida, ketoconazol, inhibitori MAO, mercaptopurina, metotrexat, metoxifluran, metildopa, naproxen, papaverina, parametadion, penicilamina, peniciline, fenotiazine, fenilbutazona, progestative, propoxifen, sulfonamide, sulfone, sulindac, tamoxifen, tolbutamida, perhexilin, fenazopiridina, fenidiona, fenobarbital, fenilbutazona, fenitoin, plicamicin (mitramicin), probenecid, procainamida, propiltiouracil, pirazinamida, chinidina, rifampin, salicilati, sulfasalazina, sulfonamide, tamoxifen, tetracicline, trimetadiona, acid valproic, vitamina A, warfarina (rar).
Multe alte medicamente pot determina cresteri care in general sunt tranzitorii dar in anumite cazuri indica o hepatotoxicitate. Intre acestea sunt incluse : acebutolol, aminoglicozide, azitromicin, bromocriptin, captopril, cefalosporine, claritromicin, clindamicin, clofibrat, clotrimazol, ciclosporine, citarabina, dacarbazina, didanozin, disopiramid, enfluran, etambutol, fenofibrat, fluorochinolone (ex: ciprofloxacin), foscarnet, ganciclovir, heparina, interferon, interleukina 2, labetalol, levamisol, levodopa, lincomicin, mebendazol, mefloquin, metoprolol, nifedipin, omeprazol, ondansetron, penicilina, pentamidin, pindolol, piroxicam, propoxyfen, protriptilina, chinina, ranitidina, retinol, ritodrin, sargramostim, streptozocin, sulfoniluree, tiotixen, tioguanina, trimetoprim, verapamil, zalcitabin, zidovudin2.
Scaderi: aspirina, ciclosporina, fenotiazine, interferon, ketoprofen, simvastatin, ursodiol2.
• Interferente analitice – contaminarea probei cu eritrocite poate determina valori fals crescute.
Lipemia poate creste absorbanta probei, valoarea ALT neputand fi calculata4.
Bibliografie
1. Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed., 2009, 412-413.
2. Frances Fischbach. Effects of the Drugs on Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed., 2009, 1220-1221.
3. Jacques Wallach. Analizele de sange. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 ed. ,2001, 51-52.
4. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate 2015. Ref Type: Catalog.
5. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. ALT. www.labcorp.com 2015. Ref Type: Internet Communication.
