Virusul rubeolei ARN

Informatii generale

Rubeola, una din bolile exantematoase ale copilariei, este produsa de un togavirus cu ARN monocatenar. In mod obisnuit copiii prezinta febra si o eruptie maculo-papulara tranzitorie, in timp ce la adulti manifestarile cutanate, adesea discrete, sunt precedate de o faza prodromala de 1-5 zile asociata cu limfadenopatie (cel mai frecvent in regiunea cervicala) si semne constitutionale. Totusi multe cazuri raman subclinice².

Infectia cu virusul rubeolei are o evolutie autolimitanta si, spre deosebire de rujeola, complicatiile sunt rare. Aproximativ o treime din femeile cu rubeola pot prezenta artrita sau artralgii; aceste complicatii sunt neobisnuite la copii si barbati. Cel mai adesea sunt afectate articulatiile pumnului si genunchiului; manifestarile se remit lent (pot dura pana la o luna) si rareori se poate dezvolta o artrita cronica. Complicatiile hemoragice au o incidenta redusa (~1 la 3000 cazuri), afecteaza in special copiii si sunt consecinta atat a trombocitopeniei, cat si a leziunilor vasculare, care sunt probabil mediate imunologic. Encefalita este o complicatie extrem de rara a rubeolei, se manifesta in principal la adulti si este insotita de o mortalitate ridicata (20-50%); pacientii care supravietuiesc encefalitei nu prezinta de obicei sechele neurologice¹.

ARN-ul viral poate fi detectat prin RT-PCR in secretii nazofaringiene, sange integral, ser si urina in cursul primelor 7 zile de la debutul eruptiei⁵.

Rubeola poate avea consecinte dezastruoase daca infectia primara a mamei se produce in primul trimestru de sarcina; virusul infecteaza placenta, este transmis fatului si poate conduce la moartea acestuia, nastere prematura sau la un spectru larg de anomalii congenitale. Incidenta rubeolei congenitale intr-o populatie data este extrem de variabila, fiind influentata de numarul persoanelor susceptibile, circulatia virusului in comunitate si de modul de implementare a vaccinarii fata de virusul rubeolei.

Efectele virusului rubeolei asupra fatului depind in mare masura de momentul in care s-a produs infectia; in general, cu cat virsta gestationala la care s-a contractat infectia este mai mica, cu atat afectarea fetala este mai severa. Astfel, in primele 2 luni de sarcina riscul de afectare fetala este de 65-85%, avand drept rezultat defecte congenitale multiple, avort spontan sau ambele. Rubeola dobandita in cursul celei de a treia luni de viata intrauterina a fost asociata cu un risc de 30-35% de dezvolta un defect unic, cum ar fi surditatea sau cardiopatia congenitala. In cea de-a patra luna exista un risc de 10% ca fatul sa dezvolte un defect congenital unic¹. Detectia prin RT-PCR a ARN-ului viral in lichidul amniotic are o sensibiliate si o specificitate de aproape 100% pentru diagnosticul infectiei congenitale⁴. Defectele sunt rareori intalnite in cazul in care infectia mamei s-a produs dupa saptamana 20 de sarcina¹.

Sindromul rubeolei congenitale asociaza manifestari oftalmice (cataracta, microftalmie, glaucom, retinopatie pigmentara, corioretinopatie), auditive (surditate), cardiace (persistenta canalului arterial, defecte septale ventriculare, stenoza arterei pulmonare periferice) si craniofaciale (microcefalie)⁵.

Expunerea secundara la virus sau reinfectia se asociaza extrem de rar cu transmiterea intrauterina a virusului, indicand faptul ca imunitatea mamei (dobandita natural sau indusa prin vaccinare) confera protectie impotriva infectiei in utero².

Nou-nascutul cu infectie congenitala excreta virusul in urina o perioada de timp indelungata (luni sau chiar ani) fiind astfel contagios pentru persoanele din jur^4;5. Printre manifestarile neonatale ale sindromului rubeolei congenitale se numara meningoencefalita, hepatita, hepatosplenomegalia, pneumonita interstitiala, trombocitopenia (care poate fi fatala), modificarile radiologice caracteristice ale oaselor lungi (radiotransparenta)⁵. RT-PCR efectuat in diverse produse patologice recoltate la nou-nascut (sange, urina, lichid cefalo-rahidian) reprezinta un instrument util pentru confirmarea diagnosticului de infectie congenitala cu virusul rubeolei^1;2;4;5.

Recomandari pentru determinarea virusului rubeolei – ARN – diagnosticul pre- si postnatal al infectiilor congenitale cu virusul rubeolei;  utilitate in diagnosticul rubeolei postnatale (impreuna cu testele serologice)⁵.

Pregatire pacient – nu este necesara³.

Specimen recoltat – a) exsudat faringian si nazal; b) sange venos; c) o proba spontana de urina; d) lichid cefalorahidian recoltat prin punctie lombara; e) lichid amniotic³.

Recipient de recoltare – a) doua tampoane fara mediu de transport; b) vacutainer ce contine EDTA ca anticoagulant; c) eprubeta pentru urina; d) si e) recipient steril³.

Cantitate recoltata – b) cat permite vacuumul; c) si d)  si e) minimum 2 mL³.

Prelucrare necesara dupa recoltare – b), c), d), e) probele nu vor fi centrifugate³.

Cauze de respingere a probei – b) probe vechi, coagulate, hemolizate; folosirea heparinei ca anticoagulant³.

Stabilitate proba – probele de sange, secretii nazofaringiene, urina, LCR sau lichid amniotic sunt stabile 1 saptamana la 2-4°C³.

Metoda – RT- PCR: intr-o prima etapa are loc transcrierea inversa a ARN-ului tinta pentru a genera ADN-ul complementar (ADNc); urmeaza etapa de amplificare a ADN-ului folosindu-se primeri corespunzatori unei regiuni variabile a genei E1; detectia ampliconului se efectueaza in timp real³.

Valori de referinta – Virusul rubeolei – ARN nedetectabil³.

Interpretarea rezultatelor

Detectia ARN-ului pentru virusul rubeolei in diverse produse patologice sustine diagnosticul clinic de infectie datorata acestui virus^3;5.

Limite si interferente

Un rezultat negativ nu elimina posibilitatea unei infectii cu virusul rubeolei^3;5.

Bibliografie

1. Anne A. Gershan. Rubella Virus (German Measles). In Mandell, Douglas, and Bennett’s Principles and Practice of Infectious Diseases, 7th edition, Churchill Livingstone, Elsevier, 2010, 2127-2130.

2. Ann M.Gronowski. Prenatal Screening and Diagnosis of Congenital Infections. In Handbook of Clinical Laboratory Testing During Pregnancy. Totowa, NJ: Humana Press ed. 2004; 264-266.

3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2015. Ref Type: Catalog.

4. Michael Costello, Margaret Yungbluth. Viral Infections. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, Saunders-Elsevier, 21st Edition, 987-988.

5. Surveillance Guidelines for Measles, Rubella and Congenital Rubella Syndrome in the WHO European Region, WHO, 2009.