- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Borrelia burgdorferi ADN din capusa
Informatii generale
Boala Lyme este o afectiune multisistemica aparuta dupa muscatura de capusa infectata cu Borrelia burgdorferi. Studiul diferentelor antigenice dintre tulpinile izolate in America si Europa a permis recunoasterea implicarii in patologia umana a trei genospecii care alcatuiesc complexul Borrelia burgdorferi sensu lato: Borrelia burgdorferi sensu stricto (ce cuprinde toate tulpinile izolate in America de Nord), B. garinii si B. afzelii. In Europa circula toate cele trei genospecii, dar predomina B. garinii si B. afzelii1;2;3;6;7
Tehnicile moleculare reprezinta o alternativa in diagnosticul bolii Lyme si se bazeaza pe amplificarea unei regiuni specifice a genomului bacterian. Acestea au aplicabilitate pentru toate produsele patologice recoltate in diferite stadii ale infectiei, dar se recomanda a fi utilizate doar la pacientii care au un rezultat pozitiv sau echivoc la testele serologice6.
Recomandari pentru determinarea Borrelia – ADN – diagnosticul bolii Lyme; astfel1:
Stadiul I – biopsie cutanata din eritemul migrator;
Stadiul II – biopsie cutanata din eritemul migrator diseminat sau LCR in caz de neuroborelioza;
Stadiul III – biopsie cutanata in acromodermatita cronica atrofica, lichid sinovial in artrita Lyme sau LCR in neuroborelioza.
Tehnica PCR are o sensibilitate mai mare decat cultura in cazul prelevatelor bioptice, a sangelui si a lichidului articular, spre deosebire de LCR si urina unde rezultatele nu au fost satisfacatoare 1;7.
Studii efectuate prin analiza PCR a lichidului articular provenit de la pacienti cu artrita Lyme au demonstrat o sensibilitate si specificitate excelenta (Nocton, 1994; Dumler, 2001). Spre deosebire de acestea, studiile efectuate pe LCR provenit de la pacienti cu neuroborelioza acuta sau cronica au demonstrat o imbunatatire minima a sensibilitatii, in comparatie cu cultura.
Pregatire pacient – nu este necesara4.
Specimen recoltat – a) biopsie cutanata (fragment in tampon fosfat salin); b) lichid cefalorahidian recoltat prin punctie lombara; c) lichid sinovial; d) sange venos; e) capusa extrasa de la locul intepaturii4.
Recipient de recoltare – vacutainer ce contine EDTA ca anticoagulant pentru proba de sange venos si recipient steril pentru celelalte produse biologice4.
Cantitate recoltata – b) 2 mL; c) 2 mL; d) 3 mL.
Prelucrare necesara dupa recoltare – probele nu vor fi centrifugate4.
Cauze de respingere a probei – cantitate insuficienta; probe vechi, coagulate, hemolizate; folosirea heparinei ca anticoagulant4.
Stabilitate proba – probele de sange, produs din leziune, LCR, lichid articular sunt stabile 3 zile la 2-4°C4.
Metoda – Real-time PCR Light-Cycler: reactie de polimerizare in lant cu detectie in timp real a produsului PCR acumulat, prin masurarea fluorescentei emise (test calitativ)4.
Valori de referinta
Borrelia – ADN: nedetectabil4.
Limita de detectie – 276 copii/ mL4.
Interpretarea rezultatelor
Un rezultat pozitiv indica prezenta de ADN Borrelia in proba recoltata6.
Limite si interferente
Un rezultat negativ nu exclude infectia cu Borrelia, in timp ce un rezultat pozitiv in afara contextului clinic, nu confirma diagnosticul 3;6;7.
Testul PCR trebuie folosit ca o metoda care imbogateste paleta de investigatii in boala Lyme si nu poate inlocui celelalte metode. Rezultatele obtinute vor fi corelate obligatoriu cu serologia, datele clinice si epidemiologice ale pacientilor6.
Bibliografie
1. Bettina Wilske, Barbara J. B. Johnson, and Martin E. Schriefer. Borrelia In:Patrick R. Murray et al. – “Manual of Clinical Microbiology, 9th ed. , 2007 , 62: 971- 986.
2. Betty A. Forbes, Daniel S. Sahm, Alice S. Weissfeld. The Spirochetes.In Diagnostic Microbiology, Twelfth Edition, 2007, 48: 533–541.
3. Koneman’s, Spirochetal infections. In Color Atlas and Textbook of Diagnostic Microbiology, Sixth Edition, 2006, 20: 1125-1150.
4. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2015. Ref Type: Catalog.
5. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog: Lyme Disease (Borrelia burgdorferi), Molecular Detection, PCR. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.
6. Volker von Baehr, Christa Liebenthal, Brita Gaida, Frank- Peter Schmidt, Rudiger von Baehr und Hans-Dieter Volk. Evaluation of the diagnostic significance of the lymphocyte proliferation test in patients with Lyme borreliosis. In J Lab Med, 2007; 31(3).
7. P. Rocco La Sala, Michael B. Smith. Spirochete Infections. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, Twenty-First Edition, 2007, 58, 1059- 1074.