25-OH-vitamina D

Informaţii generale

Vitaminele D sau calciferolii sunt sintetizate din provitamine prin clivajul inelului B din molecula sterolică în timpul expunerii la lumina solară. Cele mai importante vitamine D sunt vitamina D2 (ergocalciferol) şi vitamina D3 (colecalciferol)³.

Vitamina D2 este forma derivată din plante (ergosterol sau provitamina D2). Vitamina D3 provine fie din alimente de origine animală (în special peştele gras sau uleiul de peşte) sau suplimente nutriţionale, fie este sintetizată la nivel cutanat din 7-dehidrocolesterol (provitamina D3) sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete⁶. Rata de formare a vitaminei D depinde în principal de durata şi intensitatea expunerii. Folosirea cremelor de protecţie solară, chiar şi cu un SPF de 15, reduce producţia acestei vitamine cu 99.9%. Formarea cutanată excesivă este prevenită prin conversia fotosensibilă a vitaminei D în tachisterol sau lumisterol. Atât vitamina D2 cât şi vitamina D3 nu au activitate biologică semnificativă, de aceea este nevoie să fie metabolizate în forme hormonal active².

Activarea are loc în două etape, mai intâi la nivel hepatic şi apoi la nivel renal. Vitamina D având o structură liposolubilă este transportată în circulaţie sub forma unui complex cu o alfa1 globulină specifică – proteina transportoare a vitaminei D (VDBP = vitamin D binding protein). La nivel hepatic vitamina D suferă prima hidroxilare pentru a forma 25-OH vitamina D (calcidiol), un metabolit cu activitate biologică limitată⁶.

25 hidroxivitamina D, cu un timp de înjumătăţire prelungit (2-3 săptămâni), constituie principalul rezervor circulant şi cel mai bun indicator al statusului global al vitaminei D².

Mai mult de 95% din 25-OH vitamina D dozabilă în ser este reprezentată de 25-OH vitamina D3; 25-OH vitamina D2 creşte în ser la nivele măsurabile doar la pacienţii care iau medicaţie conţinând vitamina D2⁶. Testul utilizat în laboratorul nostru determină 25-OH vitamina D totală¹.

Nivelul exact al 25-OH vitaminei D care reflectă o rezervă optimă a organismului este necunoscut. Un deficit uşor sau moderat poate fi asociat cu osteoporoza sau hiperparatiroidism secundar. Deficitul sever conduce la insuficienţa mineralizării ţesutului osos nou format (osteoidului), având drept consecinţă dezvoltarea rahitismului la copil şi a osteomalaciei la adult. Deoarece se dezvoltă în perioada de creştere osoasă, rahitismul are drept consecinţă apariţia unor deformaţii osoase caracteristice. Modificările testelor de laborator în rahitism includ: hipocalcemie, hipofosfatemie, creşterea fosfatazei alcaline şi a parathormonului. La adult deficitul de vitamina D este asociat cu dureri osoase şi un risc crescut de fracturi.

Consecinţele deficitului de vitamina D asupra altor organe decât osul nu sunt pe deplin înţelese, dar ar putea include o susceptibilitate crescută faţă de infecţii, disconfort muscular, rezistenţa la insulină, diabet zaharat de tip I, hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă, depresie, schizofrenie, autism, scleroză multiplă, sindrom nefrotic, risc crescut de preeclampsie şi de afecţiuni maligne: cancer de colon, prostată, san, ovar, limfom non-nonhodgkinian^3;4;5.

Cauzele unui nivel suboptim de 25-OH vitamina D includ:

• expunere insuficientă la soare;
• aport alimentar inadecvat;
• deficit de absorbţie a vitaminei D la nivel intestinal (ciroză biliară, sindrom de intestin scurt, insuficienţă pancreatică exocrină, boala Crohn, fibroză chistică, boala celiacă);
• catabolizare crescută a vitaminei D (tratament cu barbiturice şi anticonvulsivante, hiperparatiroidism primar);
• pierderi crescute de vitamina D (sindrom nefrotic, dializă peritoneală);
• reducerea activităţii 25-hidroxilazei hepatice secundara unor boli hepatice severe³.

Deficitul de vitamina D este mult mai frecvent decât se credea până acum, în special în rândul adolescenţilor, femeilor şi vârstnicilor. Astfel, numeroase studii au arătat că mai mult de 50% dintre vârstnicii instituţionalizaţi şi de asemenea un procent similar de femei care urmează tratament pentru osteoporoză prezintă nivele inadecvate de vitamina D. De asemenea persoanele care locuiesc în regiunile din latitudinea nordică, cele cu tenul de culoare închisă datorită unui conţinut crescut de melanină, cele care datorită unor obiceiuri religioase îşi limitează expunerea la soare, pacienţii obezi sau cu boli cronice severe, nou-născuţii din mame cu deficit asociază un risc crescut de a dezvolta deficit de vitamina D^2;4.

Tratamentul deficitului de vitamina D constă în administrarea următoarelor preparate:

In comparaţie cu prevalenţa crescută a deficitului de vitamina D, hipervitaminoza D este rară şi este depistată numai în cazurile de expunere prelungită la doze mari de vitamina D. Această condiţie se caracterizează clinic prin anorexie, greaţă, vărsături, diaree, hipotonie, nefrolitiază, tulburări de ritm cardiac, iar ca modificări ale testelor de laborator se înregistrează hipercalcemie şi hiperfosfatemie severe, precum şi valori scăzute ale parathormonului^4;5.

Recomandări pentru determinarea 25-0H vitaminei D

Specimen recoltat – sânge venos¹.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator¹.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare¹.

Volum probă – minim 1 mL ser¹.

Cauze de respingere a probei

Stabilitate probă – serul separat este stabil 5 zile  la 2-8ºC si timp îndelungat la -20ºC. Nu decongelaţi/recongelaţi¹.

Metodă – metoda imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă; este măsurată vitamina D totală (vitamina D3, vitamina D2 şi alţi metaboliţi hidroxilaţi ai vitaminei D)¹.

Valori de referinţă

Limita de detecţie – 4 ng/mL¹

Interpretarea rezultatelor

Nivelul seric de 25-OH vitamina D reflectă ingestia de vitamina D din alimentaţie şi sinteza cutanată din provitamine sub influenţa razelor ultraviolete; este influenţat de vârstă, sex, rasă şi locaţie geografică. De asemenea nivelul de 25-OH vitamina D poate avea variaţii sezoniere (valorile din sezonul rece pot fi cu 40-50% mai scăzute decât cele din sezonul cald datorită reducerii expunerii la radiaţiile ultraviolete). Concentraţiile metaboliţilor vitaminei D sunt crescute in timpul sarcinii.

Cunoaşterea factorilor de influenţă a condus la stabilirea unor valori “normale” în funcţie de sezon, pe eşantioane de populaţie din anumite zone geografice. Abordarea menţionată furnizează un “interval de referinţă“ însă acesta nu se suprapune cu intervalul optim pentru starea de sănătate dacă de fapt un procent semnificativ din populaţia de referinţă este deficitar in vitamina D. De mai mare utilitate în practica clinică ar putea fi valoarea prag pentru un status nutriţional adecvat, sub care un individ poate fi considerat ca având deficit de vitamina D. Câţiva cercetători preocupaţi de această problemă au încercat să stabilească o corelaţie între concentraţiile serice de 25-OH vitamina D şi cele ale altor markeri biologici, cum ar fi calciul şi parathormonul^2;6.

Deşi nu există un consens asupra valorilor optime de 25-OH vitamina D, majoritatea specialiştilor defineşte deficitul de vitamina D printr-un nivel seric <20 ng/mL (50 nmol/L). Valorile <10 ng/mL indică un deficit sever. In urma studiilor efectuate s-a constatat că absorbţia intestinală a calciului creşte cu 45-65% în cazul în care se obţine o creştere a nivelului seric de 25-OH vitamina D de la 20 la 32 ng/mL (de la 50 la 80 nmol/L). Din acest motiv valorile cuprinse între 20 şi 29 ng/mL pot fi considerate ca un indicator de insuficienţă relativă a vitaminei D, în timp ce un nivel >30 ng/mL este adecvat atât pentru absorbţia intestinală optimă a calciului (ce menţine echilibrul mineral osos) cât şi pentru corectarea hiperparatiroidismului secundar. Pentru a se atinge valorile optime aportul zilnic de vitamina D trebuie să fie de minimum 800 UI (mai mare decât recomandările actuale).

Intoxicaţia cu vitamina D se observă de obicei la valori serice ale 25-OH vitaminei D >150 ng/mL (374 nmol/L)⁵. Determinarea nivelului de 25-OH vitamina D este utilă pentru diagnosticul diferenţial cu afecţiunile granulomatoase, în special sarcoidoza, în care pacienţii prezintă de asemenea hipercalcemie, hiperfosfatemie şi un nivel redus de PTH (prin conversia ectopică a 25-OH vitaminei D în 1,25-(OH)₂ vitamina D), însă valorile 25-OH vitaminei D sunt mult mai mici decât în hipervitaminoza D⁴. 

Limite şi interferenţe

Obţinerea unor valori >10 ng/mL de 25-OH vitamina D în prezenţa unui tablou clinic sugestiv pentru deficitul de vitamina D impune determinarea 1,25-(OH)₂ vitamina D împreună cu testarea funcţiei renale⁴.

Bibliografie: