Acid orotic în urină

Informaţii generale

Acidul orotic este un intermediar în biosinteza pirimidinelor, biomolecule fundamentale pentru toate organismele vii.

Primul metabolit al căii de biosinteză, carbamilfosfatul, este comun şi pentru ureogeneză. Există două fonduri de carbamilfosfat, unul mitocondrial, ureogenetic şi altul citosolic, pirimidinogenetic. Sinteza de novo a pirimidinelor implică o serie de 6 reacţii, începând cu formarea carbamilfosfatului şi terminând cu formarea acidului orotidilic (OMP) din acid orotic. OMP va fi convertit la uridinmonofosfat (UMP) şi uridindifosfat (UDP)⁵.

Există două mecanisme prin care apare o hiperproducţie de acid orotic:

• Defectul enzimelor din calea de sinteză a pirimidinelor (orotat-fosforiboziltransferaza şi orotidin-decarboxilaza). Apare o hiperproducţie de acid orotic şi o deficienţă în nucleotide pirimidinice (aciduria orotică ereditară – afecţiune cu transmitere autosomal recesivă). Hiperproducţia de acid orotic este atribuită absenţei feed-back-ului negativ exercitat de nucleotidele pirimidinice asupra primei enzime a căii, carbamilfosfatsintetaza. Deficienţa în nucleotide pirimidinice se reflectă în afectarea diviziunii celulare, rezultând o anemie megaloblastică, retardul creşterii şi al dezvoltării².
• Tulburări ereditare ale ciclului ureei (cu excepţia deficienţei de carbamilfosfat sintetază şi N-acetil glutamat sintetază): deficienţa de ornitin-transcarbamilaza, citrulinemie, acidurie argininsuccinica,  defect de transport al aminoacizilor dibazici – intoleranţă proteică cu lizinurie şi sindromul HHH (hiperornitinemie – hiperamoniemie – homocitrulinemie). Hiperproducţia de acid orotic se datorează excesului de carbamilfosfat⁴.

Recomandări pentru determinarea acidului orotic în urină 

• Evaluarea pacienţilor cu hiperamoniemie, în paralel cu determinarea aminoacizilor plasmatici şi urinari şi a acizilor organici în urină². Copiii cu boli ereditare ale ciclului ureei apar iniţial normali, dar ulterior vor dezvolta edem cerebral cu letargie, anorexie, hiper/hipoventilatie, hipotermie, convulsii, comă. La pacienţii cu deficit enzimatic parţial, primele manifestări apar cu o întârziere de luni/ani¹.
• Depistarea femeilor heterozigote pentru deficienţa de ornitin transcarbamilază (OCT) X-linkata (testul cu allopurinol). Excreţia de acid orotic este un indicator foarte sensibil pentru activitatea OCT⁴.
• Suspiciune de acidurie orotică ereditară (anemie megaloblastică ce nu răspunde la tratamentul cu vitamina B12 şi acid folic, leucopenie cu neutropenie, malformaţii cardiace, retard intelectual, strabism, prezenţa de cristale de acid orotic în urină)⁵.

Specimen recoltat – o probă de urină spontană³. 

Recipient de recoltare – eprubetă pentru urină³.

Prelucrare necesară după recoltare – proba se păstreaza la 2-8°C; nu se adaugă conservanţi³.

Cauze de respingere a probei – specimen care nu a fost păstrat la 2-8°C, specimen contaminat cu materii fecale³.

Volum minim probă – 5 mL ³. 

Stabilitate probă – 7 zile, la 2-8°C; timp îndelungat la -20°C³. 

Metoda – cromatografie de lichide sub înaltă presiune (HPLC)³.

Valori de referinţă

Sugari:  < 7mg/g creatinină

Copii < 10 ani: < 5mg/g creatinină

Copii > 10 ani si adulţi < 2 mg/g creatinină³.

Interpretarea rezultatelor

Valori crescute ale acidului orotic în urină se întâlnesc în:

• Aciduria orotică ereditară (deficit de orotat-fosforiboziltransferază şi orotidin-decarboxilază)
• Tulburări ereditare ale ciclului ureei

deficienţa de ornitintranscarbamilază; citrulinemie; acidurie argininsuccinică; intoleranţa proteică cu lizinurie; sindromul HHH (hiperornitinemie – hiperamoniemie – homocitrulinemie)¹.

Bibliografie