Hepatita virală C are cea mai mare probabilitate de cronicizare dintre hepatitele virale, de 75-80%, deşi afectarea iniţială pare (în mod paradoxal) moderată. De obicei, hepatita cronică ce rezultă este benignă şi subclinică, dar în final ciroza se dezvoltă la cel puţin 20% dintre pacienţii infectaţi cu VHC; pot să treacă zeci de ani până să apară. Carcinomul hepatocelular reprezintă un risc la pacienţii cu ciroză indusă de VHC; tumorile apar rar în cazurile noncirotice ale infecţiei cronice (spre deosebire de infecţia cu VHB).¹

Virusul hepatitei C este răspunzător de aproximativ 60-70 % din hepatitele cronice şi aproximativ 30% din cirozele şi cancerele hepatice.

Rata înaltă a mutaţiilor VHC este cauza evoluţiei insiduoase şi în general variabile a infecţiei cronice HCV, caracterizate prin alternarea fazelor de replicare virală (faze cu pronunţată replicare virală respectiv cu replicare virală scăzută/ absentă).²

Diagnosticul de hepatită virală C se bazează pe prezenţa anticorpilor serici (anti-VHC); la pacienţii infectaţi cu HVC nu s-au evidenţiat antigene virale3.

Detectarea anticorpilor anti-HCV nu permite însă diferenţierea infecţiei acute/ cronice de o infecţie în antecedente; pentru aceasta se utilizează determinarea HCV-ARN.

• În infecţia recentă HVC, HCV-RNA se detectează de obicei, la puţine săptămâni de la invazia virală (primul marker serologic al infecţiei HVC) şi precede cu săptămâni, luni, seroconversia imunologică (apariţia anti-VHC).
• În remisiunea spontană a infecţiei HCV recente (acută), HCV-RNA se negativează de obicei, după 4-6 luni.
• Infecţia cronică HCV se consideră prezentă dacă HVC-RNA rămâne detectabil pentru o perioadă de cel puţin 12 luni. Concentraţia HCV-RNA fluctuează pe parcursul evoluţiei infecţiei cronice; temporar, concentraţia poate scădea sub nivelul de detecţie. De aceea, un rezultat negativ HCV-RNA nu exclude prezenţa infecţiei cronice sau a infectivităţii serului. Numai dacă detectarea HCV-RNA rămâne negativă la 3 determinări consecutive, la interval de 1 an, se poate presupune vindecarea infecţiei HCV.

Detectarea HVC-RNA este esenţială nu numai în diagnosticul infecţiei acute sau cronice HCV, dar şi în stabilirea indicaţiei de tratament cu interferon a hepatitei cronice HVC, precum şi în monitorizarea răspunsului la tratament.²

“Ţinta” terapiei este răspunsul virusologic susţinut, considerat atunci când HCV-RNA rămâne nedetectabil 6-12 luni după terminarea tratamentului. Un indicator al răspunsului favorabil este obţinerea la 3 luni de la iniţierea terapiei antivirale a răspunsului virusologic precoce – HCV-RNA nedetectabil sau scăzut cu 2 log.10 (ex. de la 2 milioane la 20000 ui) din nivelul viremiei de bază.⁴

Bibliografie:1. Hepatita acută virală, Manualul Merck de Diagnostic şi Tratament, Ed.XVII, versiunea în limba română, 2002, pg.377-3842. Gert Frosner, Viral hepatitis, In Lothar Thomas’ Clinical Laboratory Diagnostics- Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH- Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 Ed., 1998, 1273-1277
3. Ana Ionită, Al. Oproiu, Hepatitele cronice, în Medicina internă, Bolile digestive hepatice şi pancreatice, Vol.3, sub redacţia L. Gherasim, Editura medicală, 1999, pg.765-831.
4. Dumitru Matei, Actualităţi în diagnosticul şi tratamentul hepatitelor cronice, www.ecmb.ro, 2007

___________________________________________

Mai multe informații despre teste:

• Anti-HCV
• ARN viral hepatită C