Profil mononucleoză infecţioasă
Virusul Epstein-Barr (EBV) este un virus herpetic limfotrop cu răspândire ubicuitară, care infectează aproximativ 95% din populaţie, până la vârsta adultă. Reprezintă agentul etiologic al mononucleozei infecţioase şi este implicat, de asemenea, în limfomul Burkitt, carcinomul nazofaringian, sindromul limfoproliferativ X-linkat şi sindromul de oboseală cronică.
Transmiterea virusului se realizează în principal prin contactul cu secreţii orofaringiene infectate.
Replicarea EBV are loc în epiteliul orofaringian având drept rezultat eliberarea virionilor din limfocitele infectate şi excretarea acestora în salivă.
La copii, infecţia este adesea asimptomatică. Mononucleoza infecţioasă apare cel mai adesea la adulţii tineri, care nu au prezentat o expunere anterioară la virus. După infecţia primară, EBV rămâne în organism toată viaţa, într-o stare latentă.1
La pacienţii imunocompetenţi limfocitele B infectate latent şi imortalizate se află sub controlul limfocitelor T, de aceea majoritatea infecţiilor reactivate rămân subclinice. La pacienţii cu SIDA clona de celule B imortalizate se poate dezvolta într-un limfom.2,4
Diagnosticul de mononucleoză infecţioasă se stabileşte pe date clinice (febră, faringită, adenopatii, hepatosplenomegalie), aspectul frotiului de sânge periferic (limfomonocite atipice) şi teste serologice (anticorpi heterofili şi/sau anticorpi faţă de proteinele specifice EBV).
Şi alţi agenţi patogeni cum ar fi Citomegalovirusul (CMV), Toxoplasma gondii, virusurile hepatitice, HIV pot induce manifestări clinice şi hematologice similare mononucleozei infecţioase (sindrom mononucleozic).
Confirmarea diagnosticului de infecţie acută EBV se face de obicei prin demonstrarea prezenţei în ser a anticorpilor heterofili. Totuşi, pot să apară dificultăţi de diagnostic în situaţiile în care anticorpii heterofili sunt absenţi, iar manifestările clinice sunt atipice.1,3 Anticorpii heterofili sunt absenţi în 10-20% din cazurile de mononucleoză infecţioasă la adult, procentul fiind mai mare la copiii cu infecţie manifestă. În aceste situaţii, confirmarea diagnosticului se face pe baza depistării anticorpilor faţă de proteinele specifice EBV: antigenul capsidei virale (VCA) şi antigenul precoce-difuz [EA(D)].1,3
Teste disponibile în laboratorul Synevo:
Bibliografie:
1. Frances Fischbach. Immunodiagnostics Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostics Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 ed. 2004, 544-545
2. Hans W.Doerr. Viral Diseases. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998, 1234-1236.
3. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2006. Ref Type: Catalog
4. Lothar Thomas. Prenatal monitoring. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998, 1117
Mai multe informații despre teste:
