Detecţia paraziţilor este posibilă prin metode directe şi indirecte.
Întotdeauna, metoda utilizată iniţial trebuie să fie identificarea directă a parazitului, pentru că un rezultat pozitiv în acest caz, reprezintă o certitudine diagnostică. Numeroase tehnici sunt disponibile pentru acest tip de identificare.

Metodele de examinare indirecte pot fi utilizate dacă identificarea directă este negativă sau dacă procedurile sunt dificile şi laborioase.

Procedurile indirecte constau în punerea în evidenţă a anticorpilor sau/ şi antigenelor în proba de ser sau alte fluide din organism.

Imunodiagnosticul reprezintă un diagnostic de prezumţie al infecţiei parazitare, testele serologice utilizate având diferite grade de sensibilitate şi specificitate.

Utilitatea testelor serologice pentru diagnostic poate fi influenţată de diverşi factori ce ţin de: laborator (de personal, tipul de teste utilizate, reactivi), de pacient (status imun, vârstă, momentul recoltării probei de ser în raport cu debutul bolii, durata expunerii persoanei la stimulul parazitar).
Cel puţin două metode sunt recomandate să fie utilizate pentru diagnosticul infecţiilor parazitare.

Fiecare rezultat obţinut trebuie să fie corect interpretat. Testele serologice, numai în cazuri excepţionale sunt atât de sensibile şi specifice încât pot fi considerate dovezi suficiente pentru prezenţa infecţiei parazitare (ex. testul dye pentru detecţia anticorpilor antitoxoplasmă).

În alte infecţii parazitare detecţia anticorpilor nu este suficientă, ci numai un indicator pentru prezenţa unei infecţii specifice. În aceste situaţii trebuie urmărită identificarea directă a parazitului, cu confirmarea prin teste serologice repetate şi prin asocierea caracteristicilor clinice şi epidemiologice.¹

Bibliografie:

1.Klaus Janitschke, Parasitic infections, în Clinical Laboratory Diagnostics- Use and Assessment of Clinical Laboratory, Lothar Thomas, TH- Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 Ed., 1998, pg.1288.

Mai multe informații despre teste:

• Antigen Giardia
• Amprenta anală
• Examen picătură groasă şi frotiu de sânge pentru malarie
• Examen coproparazitologic
• Echinoccocus granulosus: anticorpi IgG
• Taenia solium: anticorpi IgG
• Toxocara canis: anticorpi IgG
• Toxoplasma: anti Toxo-IgG (cantitativ)
• Toxoplasma: anti Toxo-IgM
• Toxoplama: aviditate IgG