Diabetul zaharat (DZ) este un grup de afecţiuni metabolice caracterizate prin hiperglicemie, asociată cu tulburări ale metabolismelor lipidelor şi proteinelor, care se datorează unei deficienţe în acţiunea insulinei la nivelul ţesuturilor ţintă.
Marea majoritate a cazurilor de diabet se poate împărţi în două mari categorii etiopatogenice:

Diabetul zaharat de tip 1 cunoscut şi ca diabetul insulino-dependent, diabetul cu debut juvenil este prezent la 5-10% din pacienţii diabetici. Mecanismul patogenic constă în distrucţia autoimună mediată celular, a celulelor insulare beta-pancreatice şi are ca rezultat de obicei deficienţa absolută a secreţiei de insulină. Markerii distrucţiei imune sunt: autoanticorpii anti-celule insulare pancreatice, autoanticorpii anti-insulină, autoanticorpi GAD65 (glutamic acid decarboxilaza) etc. Unul sau de obicei mai mulţi dintre aceşti autoanticorpi sunt prezenţi la 85-90% din indivizi, când hiperglicemia este pentru prima oară detectată. Există şi o susceptibilitate genetică pentru această afecţiune, identificată cel mai adesea prin prezenţa unor mutaţii în structura mai multor gene, dintre care cele mai cunoscute sunt cele aparţinând sistemului HLA, de care depinde reglarea răspunsului imun al organismului. Instalarea clinică a bolii este zgomotoasă şi are o evoluţie rapidă, astfel încât sub vârsta de 20 ani, 2/3 din pacienţi sunt diagnosticaţi în cetoacidoză inaugurală, jumătate din aceştia fiind cetoacidoze diabetice severe.
Pacienţii cu DZ tip 1 sunt predispuşi şi pentru alte afecţiuni autoimune: boala Graves, tiroidita Hashimoto, boala Addison, anemia pernicioasă, hepatita autoimună etc.

Diabetul zaharat de tip 2 cunoscut şi ca diabetul non-insulino-dependent, diabetul cu debut la vârsta adultă, este prezent la ~90-95% din pacienţii diabetici. Mecanismul patogenic constă în prezenţa rezistenţei periferice la insulină şi a deficienţei, de obicei relative, a secreţiei de insulină. Deşi ereditatea este mai bine exprimată în tipul 2 de diabet, baza sa genetică este mai puţin cunoscută decât în tipul 1 de diabet. Riscul dezvoltării acestei forme de diabet creşte cu vârsta, prezenţa obezităţii şi lipsa activităţii fizice. El apare mai frecvent la femei cu diabet gestaţional în antecedente şi pacienţi cunoscuţi cu hipertensiune sau dislipidemie. Această formă de diabet frecvent scapă nediagnosticată câţiva ani, pentru că hiperglicemia se dezvoltă gradual şi în stadii precoce, adesea nu este suficient de severă pentru a determina apariţia simptomelor clasice de diabet. Totuşi, aceşti pacienţi au un risc crescut de dezvoltare a complicaţiilor macrovasculare şi microvasculare. De aceea este important screeningul pentru DZ la indivizii cu risc crescut pentru diabet zaharat şi pre-diabet.

Criteriile de testare pentru diabet la adulţii asimptomatici

1. Screeningul cuprinde toţi adulţii ≥ 45ani, în special cei supraponderali (BMI ≥25kg/m2); dacă este normal se va repeta la interval de 3 ani;
2. Screeningul adulţilor < 45ani, supraponderali (BMI ≥25kg/m2), dacă au încă factor de risc pentru diabet zaharat dintre următorii:

• lipsa activităţii fizice;
• istoric familial – rudă de grd. I cu DZ;
• apartenenţă la un grup etnic cu risc crescut de DZ;
• naştere de copil cu greutate > 4kg sau istoric de DZ gestaţional;
• hipertensiune (≥140/90 mmHg);
• HDL colesterol < 35mg/dl şi/sau trigliceride > 250 mg/dl;
• sindromul ovarelor polichistice (PCOS);
• testare anterioară, care a evidenţiat scăderea toleranţei la glucoză/glicemie bazală modificată;
• altă condiţie clinică asociată cu rezistenţa la insulină (acanthosis nigricans);
• istoric de boală vasculară.

Criteriile ADA (American Diabetes Association) pentru diagnosticul diabetului zaharat sunt:

• Simptome sugestive (poliurie, polidipsie, scădere ponderală inexplicabilă), la care se adaugă o valoare a glucozei “random” ≥ 200 mg/dL (≥ 11.1 mmol/L) sau
• Valoarea glicemiei bazale ≥126 mg/dL (≥ 6.99 mmol/L) sau
• Valoarea glicemiei ≥ 200 mg/dL la 2h după administrarea a 75g glucoză (în cadrul testului de toleranţă la glucoză).^1,2,3

Complicaţiile pe termen lung ale diabetului includ: retinopatia, nefropatia, neuropatia periferică, afecţiunile cardiovasculare arterosclerotice (prin tulburările metabolismului lipoproteinelor).

Bibliografie:
1. American Diabetes Association, Diagnosis and Classification of Diabetes Mellitus, Diabetes Care 28:S37-S42, 2005.
2. American Diabetes Association, Standards of Medical Care in Diabetes, Diabetes Care 28:S4-S36, 2005.
3. C-tin Ionescu Targoviste, Diabetul zaharat, În Medicina Interna, Bolile cardiovasculare şi metabolice, Vol.2, 1996, 1167-1241.

Mai multe informații despre testele disponibile:

• Glucoza serică
• Test de toleranţă la glucoză per os (2h, 75g glucoză)