Utilitatea cariotipului molecular (acgh) în diagnosticul genetic al pacienţilor cu cariotip constituţional normal şi modificări genomice neechilibrate corelate cu afectare fenotipică specifică
Cariotip molecular
Tehnica aCGH (Array Comparative Genomic Hybridization, cariotipul molecular) a devenit una dintre cele mai importante metode diagnostice pentru identificarea anomaliilor genomice neechilibrate asociate cu retardul mental, întârzierea globală de dezvoltare, epilepsie, autism, sindroame neurologice, malformații congenitale.
Utilitatea cariotipului molecular poate fi observată în special în cazul pacienților nediagnosticați clinic sau în urma cariotipului constituțional clasic și care au manifestări fenotipice dintre cele mai sus menționate.
Material și metodă
Lotul de studiu a cuprins 8 copii cu vârste de peste 1 an. Modificările fenotipice observate și indicațiile clinice de testare (diagnosticul clinic prezumtiv) pentru acești pacienți au fost: encefalopatie, hipotonie, întârziere de dezvoltare psihomotorie, diferite forme de epilepsie, microcefalie, retard mental.
Cariotipul constituțional a fost efectuat la toți cei 8 pacienți, anterior efectuării analizei aCGH, cu rezultat normal (cariotip normal). Cariotipul molecular (aCGH) a reprezentat următoarea etapă diagnostică în evaluarea pacienților.
Test disponibil în laboratoarele Synevo:
Rezultate
Rezultatele analizei au evidențiat variante patogene în 4 dintre cele 8 cazuri, restul de 4 prezentând modificări cu semnificație patologică benignă sau necunoscută:
– 2 cazuri de microduplicatii cu semnificiatie patogena (care se corelează cu diagnosticul clinic/ prezumtiv) – 1p36.32, 8p23.1
– 2 cazuri de microdeleții cu semnificație patogenă (care explică fenotipul pacientului): 14q31.1-q32.11, 1p36.33-p36.23.
Pacient 15q11.1-11.2
Pacient del 1p36
Discuții
Literatura de specialitate descrie sindroame cunoscute de microdeleții și microduplicații în regiunile observate în urma analizei aCHH la cei 4 pacienți identificați cu modificări patologice. Tablourile clinice ale acestor sindroame se suprapun peste simptomatologia evidențiata la acești pacienți.
| Sindromul de microdeletie 1p36.33-36.23 |
|---|
| Rezultat la unul dintre pacienți, cuprinde printre manifestările clinice hipotonia musculară, retardul psihomotor sever și epilepsia, elemente fenotipice care au reprezentat indicațiile de testare ale pacientului. |
| Retardul mental sever și episoadele epileptice |
|---|
| sunt atât manifestări fenotipice descrise în sindromul de microdeletie 14q31, cât și elemente clinice observate la un alt pacient. |
Utilizarea pe scară largă a noilor tehnici de analiză genetică a condus la creșterea continuă a numărului de sindroame de microdeleție/ microduplicație. Identificarea acestora se bazează pe trăsături fenotipice recognoscibile clinic ce sunt asociate cu modificări la nivelul unor regiuni cromozomiale comune.
Concluzii
În cazul pacienților cu manifestări clinice (întârziere de dezvoltare, epilepsie, anomalii congenitale multiple, afecțiuni neurologice, afecțiuni din spectrul autist), dar cu rezultat normal în urma cariotipului constituțional, este indicată efectuarea analizei aCGH pentru identificarea cu acuratețe a unor modificări genomice neechilibrate de mici dimensiuni, greu sau ne-detectabile prin intermediul tehnicilor clasice de citogenetică.
| Cariotipul molecular tinde să devină analiza genetică de elecție în cazul patologiilor mai sus menționate, numeroase sindroame de microdeleție sau microduplicație identificabile prin aceasta tehnică putând fi corelate cu aceste modificări fenotipice. |
Utilitatea clinică pentru pacienții care prezintă astfel de modificări genomice este extrem de importantă, atât în diagnostic, cât și în managementul de lungă durată și stabilirea riscului de recurență. Utilitatea științifică este de asemenea semnificativă, noi sindroame de microdeleție sau microduplicație fiind recunoscute și delimitate clinic.
