Dererminarea de acizi grași cu lanț foarte lung atomi carbon (VLCFA) este recomandată pentru monitorizarea unor diete recomandate în tratarea unor tulburări mitocondriale sau peroxizomale; în screeningul bolilor peroxizomale.
Acizii grași cu lanț foarte lung (VLCFA)- acid linoleic, acid alfa-linolenic- sunt surse importante de energie pentru țesuturi și pentru funcția și integritatea membranelor celulare; ei sunt metabolizați in peroxizomi. Defectele acestor căi de metabolizare a lor duc la acumularea în țesuturi și fluide corporale a unuia sau mai multor metaboliți derivați din etapele metabolice blocate. Peroxisomii sunt organite prezente în toate celulele umane, cu excepția eritrocitelor mature. Ei îndeplinesc funcții metabolice esențiale, ca beta-oxidarea acizilor grași cu lanț foarte lung (VLCFA), alfa-oxidarea acidului fitanic și biosinteza plasmalogenului și a acizilor biliari.
Tulburările peroxisomale includ tulburări ale biogenezei peroxizomale cu asamblarea defectuoasă a întregilor organite și defecte ale enzimei / transportorului peroxizomal unic în care organitul este intact, dar o funcție specifică a sa fiind perturbată. Reprezinta un test de screening pentru evaluarea unor boli peroxizomale- defectele unei enzime unice a metabolismului peroxizomal- adrenoleucodistrofia legată de cromozomul X sau tulburări de biogeneză peroxizomală – sindrom Zellweger.
Informații generale
Peroxizomii sunt organite prezente în toate celulele umane, cu excepția eritrocitelor mature. Ei îndeplinesc funcții metabolice esențiale, inclusiv beta-oxidarea acizilor grași cu lanț foarte lung (VLCFA), alfa-oxidarea acidului fitanic și biosinteza plasmalogenului și a acizilor biliari1,2. Tulburările peroxisomale includ tulburări ale biogenezei peroxizomale, cu asamblarea defectă a întregului organit și defecte ale enzimei/transportorului peroxizomal unic în care organitul este intact, dar o funcție specifică este perturbată. Beta-oxidarea peroxizomală a VLCFA este afectată în toate tulburările de biogeneză peroxizomală și în deficiențele unei singure enzime, în special adrenoleucodistrofia X-legată (X-ALD), rezultând concentrații crescute de VLCFA în plasmă sau ser1,3.
Tulburările de biogeneză peroxizomală (PBD) includ tulburările din spectrul sindromului Zellweger care sunt diverse și variază în severitate de la letale neonatale (sindrom Zellweger) la un parcurs clinic mai variabil în adrenoleucodistrofia neonatală și boala Refsum infantilă. Copiii afectați au de obicei hipotonie, hrană slabă, trăsături faciale distinctive, convulsii și disfuncție hepatică. Alte caracteristici pot include distrofia retinei, pierderea auzului, întârzieri în dezvoltare și episoade de sângerare4. Anomaliile biochimice ale tulburărilor peroxizomale includ acumulări de VLCFA, fitanic și acid pristanic.
Diagnosticul diferențial al acestor tulburări se bazează pe recunoașterea fenotipurilor clinice combinate cu o serie de teste biochimice pentru evaluarea funcției și structurii peroxizomale. Acestea includ măsurători și rapoarte ale VLCFA, acid pipecolic (din urină sau ser) acid fentanic și metabolitul său, acidul pristanic5,6.
Recomandări pentru determinarea acizilor grași cu lanț foarte lung de atomi de carbon4,5
Evaluarea pacienților cu posibile tulburări peroxizomale (tulburări din spectrul sindromului Zellweger)
Evaluarea funcției peroxizomale
Pregătire pacient – recoltarea se face a-jeun; pacientul nu trebuie să consume alcool cu 24 de ore înainte de recoltă6
Specimen recoltat – sânge venos6
Prelucrare necesară după recoltare –centrifugare și alicotarea serului6
Volum probă – 2 mL
Cauze de respingere a probei – specimen lipemic 6
Stabilitate probă – timp de 92 de zile congelat și 15 zile refrigerat6
Metodă – Cromatografie în fază gazoasă – Spectrometrie de masă (GC-MS)6
Valori de referință
Specii/Raport specii Valoare (nmol/mL)
C22 DOC 10,5-51 mg/dl
C24 TET 8,5-35,7 mg/l
C26 HEX 0,10-0,06 mg/l
C24:C25 <1.16
C26:C22 < 0.04
Limite si interferente6
În cazuri rare, pacienții cu adrenoleucodistrofie legată de X (X-ALD) pot avea doar valori minim crescute; 15% până la 20% dintre femeile heterozigote pentru X-ALD au valori normale ale VLCFA.
Bibliografie
- Kihara A. (2012). Very long-chain fatty acids: elongation, physiology and related disorders. Journal of biochemistry, 152(5), 387–395. https://doi.org/10.1093/jb/mvs105
Erdbrügger, P., & Fröhlich, F. (2020). The role of very long chain fatty acids in yeast physiology and human diseases. Biological chemistry, 402(1), 25–38. https://doi.org/10.1515/hsz-2020-0234 - Sassa, T., & Kihara, A. (2014). Metabolism of very long-chain Fatty acids: genes and pathophysiology. Biomolecules & therapeutics, 22(2), 83–92. https://doi.org/10.4062/biomolther.2014.017
- Moser AB, Kreiter N, Bezman L, (1999): Plasma very long chain fatty acid assay in 3,000 peroxisome disease patients and 29,000 controls. Ann Neurol.;45:100-110
- Wanders RJA (2009): Inborn Errors of Peroxisome Biogenesis and Function. In: Sarafoglou K, Hoffman GF, Roth KS, eds. Pediatric Endocrinology and Inborn Errors of Metabolism. New York, McGraw-Hill Medical Division, pp 323-337
- Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. [on-line]: https://www.mayocliniclabs.com [Accesat la data de 9.05.2021]
