Adenovirusuri-ADN

Adenovirusurile sunt virusuri ADN, întâlnite de obicei la animale și la om, care apar frecvent atât la adulți, cât și la copii. Există mai mult de 100 de tipuri serologice diferite de adenovirus, cu 49 de tipuri care infectează omul. Familia Adenoviridae este separată în două genuri: adenovirusurile aviare (aviadenovirusurile) și adenovirusurile mamifere (mastadenovirusurile)^1,2.

Pe baza diferitelor serotipuri, adenovirusul este cunoscut ca mediatorul etiologic al sindroamelor multiple. Se răspândește prin picături aerosolizate, inoculare directă la nivelul conjunctivei oculare, expunere la țesutul infectat, sânge și pe cale fecal-orală. Virusul infectează mai multe sisteme și organe; totuși, majoritatea infecțiilor sunt asimptomatice.

La rozatoare, adenovirusul este recunoscut a fi oncogen, dar acest lucru nu a fost încă observat la om. În general, infecțiile cu adenovirus sunt autolimitate la indivizii imunocompetenți, care necesită doar măsuri de susținere.

Cu toate acestea, la persoanele cu imunodeficiență, spectrul bolii este mult mai extins, cu rezultatele potențial fatale³. Adenovirusurile sunt cunoscute ca agenți etiologici ai tractului gastrointestinal, ochiului, respirator, rinichilor și a altor organe (de importanță în caz de imunosupresie).

S-a observat că adenovirusurile din grupa C sunt un agent infecțios critic al tractului respirator inferior⁴. Cu toate acestea, cele mai multe infecții cu adenovirus sunt autolimitante, cu morbiditate semnificativă, iar decesele survin în principal la indivizii imunocompromiși.

Cazurile sunt adesea observate la personalul militar^5,6, cei care locuiesc în imediata apropiere și în populația pediatrică. Se transmite de obicei prin picături aerosolizate, dar calea orală-fecală este, de asemenea, un mod obișnuit de transmitere. Infecțiile cu adenovirus sunt frecvente în centrele de zi, în locurile închise sau aglomerate, cum ar fi centrele militare, piscinele publice și în unitățile medicale^5-7.

Adenovirusurile umane provoacă o varietate de boli, inclusiv pneumonie, cistita, conjunctivită, diaree, hepatită, miocardită și encefalită. Infecțiile pot apărea în orice moment al anului și la toate grupele de vârstă². Cultura este standardul de aur pentru diagnosticul infecției cu adenovirus. Cu toate acestea, poate dura până la 3 săptămâni pentru a obține rezultatele.

Testele serologice au timp de răspuns mai rapid, dar pot fi mai puțin sensibile în comparație cu cultura. Testea prin PCR oferă un mijloc rapid, specific și sensibil de diagnostic prin detectarea ADN-ului adenovirusului^2,8.

 Recomandări pentru determinarea adenovirusurilor ADN din lichide de puncție

• Ajută la diagnosticarea infecțiilor cu adenovirus⁸

Pregătire pacient – nu este necesară

Specimen recoltat – LCR; lichid de puncție (pleural, peritoneal ascită); exsudat nasal/faringian.

Recipient de recoltare – recipient steril; tampon uscat⁸

Volum probă – 1 mL (în funcție de specimenul recoltat)⁸

Cauze de respingere a probei – probe transportate neconform⁸

Stabilitate probă – proba este stabilă 3 zile la 2-8° C.

Metodă – Real-Time Polymerase Chain Reaction (PCR)

Interpretare rezultate

pozitiv/ negativ⁸

 Bibliografie

1. Lukashev, A. N., Ivanova, O. E., Eremeeva, T. P., & Iggo, R. D. (2008). Evidence of frequent recombination among human adenoviruses. The Journal of general virology, 89(Pt 2), 380–388. https://doi.org/10.1099/vir.0.83057-0
2. Usman N, Suarez M. Adenoviruses. [Updated 2022 Jan 14]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2022 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK559072/
3. Hartman, Z. C., Kiang, A., Everett, R. S., Serra, D., Yang, X. Y., Clay, T. M., & Amalfitano, A. (2007). Adenovirus infection triggers a rapid, MyD88-regulated transcriptome response critical to acute-phase and adaptive immune responses in vivo. Journal of virology, 81(4), 1796–1812. https://doi.org/10.1128/JVI.01936-06
4. Ison, M. G., & Hayden, R. T. (2016). Adenovirus. Microbiology spectrum, 4(4), 10.1128/microbiolspec.DMIH2-0020-2015. https://doi.org/10.1128/microbiolspec.DMIH2-0020-2015
5. Yoo, H., Oh, J., & Park, C. (2020). Characteristics of fever and response to antipyretic therapy in military personnel with adenovirus-positive community-acquired pneumonia. Military Medical Research, 7(1), 6. https://doi.org/10.1186/s40779-020-00235-x
6. Yoon, H., Jhun, B. W., Kim, H., Yoo, H., & Park, S. B. (2017). Characteristics of Adenovirus Pneumonia in Korean Military Personnel, 2012-2016. Journal of Korean medical science, 32(2), 287–295. https://doi.org/10.3346/jkms.2017.32.2.287
7. Biserni, G. B., Scarpini, S., Dondi, A., Biagi, C., Pierantoni, L., Masetti, R., Sureshkumar, S., Rocca, A., & Lanari, M. (2021). Potential Diagnostic and Prognostic Biomarkers for Adenovirus Respiratory Infection in Children and Young Adults. Viruses, 13(9), 1885. https://doi.org/10.3390/v13091885
8. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. [on-line]: https://www.mayocliniclabs.com/test-catalog/overview/89074#Overview [Accesat la data 27.03.2022].