- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Alfa 1 antitripsina – AAT
Informaţii generale
Recomandări pentru determinarea de alfa1-antitripsina
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate); dacă se suspectează un deficit de alfa1-antitripsină nu se va recolta proba în prezenţa unei proteine C reactive pozitive3.
Specimen recoltat – sânge venos3.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator3.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare în aceeaşi zi3.
Volum probă – minim 0.5 mL ser3.
Cauze de respingere a probei – specimen lipemic3.
Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 20-25ºC, 3 luni la 4-8ºC; 3 luni la -20ºC3.
Metodă – imunoturbidimetrică3.
Valori de referinţă – 0.9 -2.0 g/L3.
Factor de conversie: g/L x 18.4 = μmol/L
Limita de detecţie – 0.21 g/L (21.0 mg/dL sau 3.86µmol/L)3.
Valori de alertă clinică – <0.7 g/L indică o mare probabilitate de deficit homozigot şi conferă un risc crescut de emfizem pulmonar precoce1;2.
Limite şi interferenţe
În cazuri foarte rare prezenţa gamapatiei, în special IgM (macroglobulinemia Waldenström) poate determina rezultate eronate3.
Bibliografie