- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Alfa 1 microglobulină în urină
Informaţii generale
Alfa1-microglobulina este o glicoproteină cu greutate moleculară mică (26 kDa) sintetizată la nivelul ficatului, ce face parte din superfamilia proteinelor lipocalin. În plasmă formează complexe cu IgA. Forma nelegată este filtrată la nivel glomerular şi reabsorbită parţial în tubii proximali, unde este metabolizată. În condiţii normale, datorită reabsorbţiei tubulare, doar o mică parte se găseşte în urina finală, de aceea, orice creştere a excreţiei urinare a alfa1-microglobulinei indică fie o modificare morfologică, fie una funcţională la nivelul tubului proximal.
Creşterile serice ale alfa 1-microglobulinei sunt asociate cu creşteri ale IgA sau afecţiuni hepatice, nefiind semnificative în depistarea modificărilor tubulo–interstiţiale1;2;3.
Recomandări pentru determinarea de alfa1-microglobulină
Pregătire pacient – nu este necesară2.
Specimen recoltat – o probă de urină spontană (preferabil prima urină de dimineaţă)2.
Recipient de recoltare – eprubeta pentru urină2.
Prelucrare necesară după recoltare – nu se adaugă acizi sau conservanţi2; specimenul se centrifughează la temperatura camerei2;3.
Cantitate recoltată – 10 mL2.
Cauze de respingere a probei – specimene congelate2.
Stabilitate probă – 7 zile la 2-8ºC2.
Metodă – nefelometrică2.
Valori de referinţă – < 12 mg/L2.
Interpretarea rezultatelor
Bibliografie