- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Anticorpi anti-ADN dublu catenar
Informaţii generale
Lupusul eritematos sistemic (LES) este o boală inflamatorie cronică autoimună care apare predominant la femei de vârstă reproductivă. Anticorpii anti-ADN dublu catenar (anti-ADNdc) reprezintă marca acestei afecţiuni.
Detecţia anticorpilor îndreptaţi împotriva ADN este importantă atât în diagnosticul lupusului eritematos sistemic cât şi în evaluarea activităţii bolii, în special la pacienţii cu nefrită lupică.
Anticorpii anti-ADN sunt împărţiţi în 2 tipuri: anticorpi anti-ADNdc (nativ) şi anticorpi anti-ADN monocatenar (denaturat). Anticorpii anti ADNdc (nativ) recunosc în principal epitopii stratului extern ai scheletului dezoxiriboza-fosfat din dublul helix format de cele 2 catene polinucleotidice ale ADN-ului. Anticorpii anti-ADN monocatenar recunosc epitopii stratului intern reprezentat de bazele azotate purinice şi pirimidinice.
Prevalenţa anticorpilor anti-ADNdc la pacienţii cu LES este de 60-90%, în funcţie de metoda de detecţie utilizată şi de gradul de activitate al bolii. Anticorpii anti-ADNdc pot fi detectaţi ocazional şi la pacienţii cu alte boli autoimune, în infecţii (Epstein-Barr, hepatita B), după administrarea anumitor medicamente (hidralazina, interferon, inhibitori de TNF) şi în rare cazuri, la oamenii sănătoşi, 85% din aceştia putând dezvolta LES în 5 ani de la detecţia iniţială a anticorpilor anti-ADN3, 4, 5, 6.
Anticorpii anti-nucleozomi sunt de asemenea un marker exclusiv de lupus eritematos sistemic. Studii clinice au demonstrat că anticorpii anti-ADNdc sunt întotdeauna asociaţi cu anticorpi anti-nucleozomi, iar anticorpii anti-nucleozomi apar înaintea anticorpilor anti-ADNdc.
Pentru detecţia anticorpilor anti-ADNdc sunt utilizate în mod curent 3 tipuri de metode: metoda imunoenzimatică, metoda RIA (testul Farr) şi metoda imunofluorescenţei indirecte utilizând ca substrat Crithidia luciliae (CLIFT), metoda RIA fiind considerată gold-standard.
Testul anti-ADNdc – nucleozomi ELISA utilizat în laboratorul nostru demonstrează o sensibilitate mai mare, păstrând aceeaşi specificitate, în comparaţie cu tehnica gold-standard – testul Farr. Astfel, într-un studiu de cohortă efectuat la Spitalul Universitar Charite din Berlin, serurile a 964 pacienţi (207 pacienţi cu SLE, 357 pacienţi cu alte boli reumatismale – 162 pacienţi cu artrită reumatoidă, 88 pacienţi cu sindrom Sjoegren, 81 pacienţi cu scleroză sistemică, 26 pacienţi cu miozită – şi 400 donatori sănătoşi) au fost analizate utilizând pentru detecţia anticorpilor anti-ADNdc 5 metode diferite: metoda RIA, anti-ADNdc ELISA, anti-nucleozomi ELISA, CLIFT (Crithidia luciliae immunofluorescence test) şi anti-ADNdc-nucleozomi ELISA 3, 4, 5, 6.
Comparându-se semnificaţia clinică a acestei metode cu tehnicile deja utilizate, inclusiv cu metoda RIA considerata gold-standard, testul anti-ADNdc-nucleozomi ELISA a arătat o sensibilitate superioară (60.9%) faţă de metoda gold-standard (52%), cu o specificitate de 98.9% în toate serurile analizate la un cut-off de 100 UI/ml. Acest lucru se datorează tehnicii inovative de cuplare a antigenului la microplacă. Studii efectuate recent au arătat faptul că, la pacienţii cu boli autoimune, nucleozomii, ce conţin ADNdc (şi nu ADN-ul izolat) reprezintă principalul stimul imunogen in vivo. Din acest motiv substratul antigenic folosit, in vitro, în testul nostru este reprezentat de ADNdc cuplat la faza solidă cu fracţiuni de nucleozomi înalt purificaţi, în contrast cu tehnicile convenţionale de detecţie a anticorpilor anti-ADNdc care utilizează ca substanţă de cuplare a antigenului la microplaca de reacţie protamina sau poli-L-lizina, ce pot da reacţii nespecifice. Configurarea speciala a antigenului în testul anti-ADNdc – nucleozomi ELISA asigură o prezentare autentică a epitopilor majori relevanţi şi minimalizează rezultatele fals-pozitive. In plus, testul are avantajul că nu implică o metodă radioactivă 3, 4, 5, 6.
O concentraţie crescută de anticorpi anti-ADN dublu catenar-nucleozomi ELISA este semnificativă pentru diagnosticul de LES. S-a demonstrat că testul anti-ADNdc-nucleozomi ELISA poate detecta peste 18% mai multe cazuri de LES decat testele convenţionale.
Intr-o analizaă longitudinală pe 20 pacienţi, care au fost monitorizaţi timp de 69 vizite, s-a demonstrat corelarea titrului anticorpilor anti-ADNdc –nucleozomi ELISA cu gradul de activitate al bolii, respectiv cu scorul SLEDAI modificat 6.
Recomandări pentru determinarea ADNdc – suspiciune LES; monitorizarea pacienţilor cu boală lupică1;2.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după mese)1
Specimen recoltat – sânge venos1
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator1.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare1.
Volum probă – minim 0.5 mL ser1.
Cauze de respingere a probei – ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian1.
Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 4°C; timp mai îndelungat la -20°C1.
Metodă – FEIA – metoda enzimatica cu fluorescenţă1.
Antigenul este reprezentat de ADNdc complexat cu nucleozomi şi cuplat la faza solidă.
Valori de referinţă:
< 10: Negativ
10 – 15: Echivoc
> 15: Pozitiv 1
Limite şi interferenţe
Bibliografie