- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Anticorpi anti-centromer
Informaţii generale
Anticorpii anti-centromer sunt îndreptaţi în principal împotriva a 3 proteine localizate în zona centromerică a cromozomilor: CENP-A, CENP-B şi CENP-C.
Anticorpii anti-centromer constituie un marker serologic pentru sindromul CREST, o formă limitată de sclerodermie (prevalenţa 70-90%). Clinic, sindromul CREST se caracterizează prin: calcificări cutanate, sindrom Raynaud, tulburări de motilitate a esofagului, sclerodactilie, telangiectazii. Anticorpii anti-Scl-70 sunt foarte rar depistaţi la aceşti pacienţi. Spre deosebire de pacienţii cu scleroză sistemică şi anti-Scl-70 pozitivi, pacienţii având anticorpi anti-centromer au în general o evoluţie benignă a bolii şi un prognostic relativ favorabil. Cu toate acestea, s-a constat că detectarea anticorpilor anti-centromer împreună cu anticorpii anti-histone reprezintă un factor de risc pentru afectare vasculară şi pulmonară severă.
Recomandări pentru determinarea anticorpilor anti-centromer
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după mese)1.
Specimen recoltat – sânge venos1
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator1.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare1.
Volum probă – minim 0.5 mL ser1.
Cauze de respingere a probei – ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian1.
Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 4°C; timp mai îndelungat la -20°C3.
Metodă – imunoenzimatică cu detecţie prin fluorescenţă (FEIA)1
Reactivul folosit este proteina umană recombinată CENP-B1.
Valori de referinţă
Bibliografie