Anticorpi anti-gangliozide (IgG/IgM)

Informaţii generale

Gangliozidele sunt componente glicolipidice prezente în membrana externă a celulelor nervoase periferice. Gangliozidele aparţin grupului de glicolipide acide care conţin lipide (ceramide), oligozaharide şi acid sialic.

Structuri asemănătoare gangliozidelor apar de asemenea pe suprafaţa unor microorganisme. Neuropatiile inflamatorii apar cel mai adesea în urma infecţiilor cu Campylobacter jejuni, cu Citomegalovirus, cu virusul Epstein-Barr, cu Mycoplasma pneumoniae sau Haemophilus influenzae. Anticorpii îndreptaţi împotriva gangliozidelor aflate în structura microorganismelor pot determina reacţii încrucişate cu gangliozidele din structura mielinei şi a fibrelor nervoase inducând procese inflamatorii cu demielinizari consecutive. Ca rezultat al acestei reacţii încrucişate cu structurile microbiene, anticorpii anti GM₁ de tip IgM pot fi întâlniţi şi la persoane sănătoase (o singură determinare cu valoare crescută nu este patognomonică pentru neuropatie)² .

Neuropatii motorii periferice pot să apară la pacienţi cu gamapatie monoclonală IgM, a căror paraproteine IgM reacţionează cu gangliozidele GM₁ si GD_1b. Deşi anticorpii anti GM₁ şi GD_1b pot fi implicaţi într-o varietate de sindroame neurologice, prezenţa lor în titruri crescute este mai caracteristică afecţiunilor neuronale motorii decât altor tipuri de afecţiuni neuronale⁴.

Recomandări pentru determinarea anticorpilor anti-gangliozide – evaluarea pacienţilor cu diverse neuropatii motorii şi senzoriale³.

Pregătire pacient – nu necesită o pregătire deosebită^1,2.

Specimen recoltat – sânge venos^1,2,3

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator^1,2.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare şi se poate păstra până la 3 zile la 2 – 8°C.

Volum probă – minim 2 mL ser¹.

Cauze de respingere a probei

Stabilitate probă – serul separat este stabil 3 zile 2-8°C; pe termen lung la -20°C^1,2. Nu decongelaţi/recongelaţi^1,2.

Metoda – Test imunodot pentru determinarea calitativă a anticorpilor IgG şi/sau IgM faţă de gangliozide (test screening – nu diferenţiază anticorpii IgG de cei IgM); stripurile sunt alcătuite dintr-o membrană pe care sunt trasate 13 linii diferite corespunzătoare diverselor autoantigene – o linie serveşte drept control pozitiv, iar celelalte 12 conţin următoarele gangliozide înalt purificate: GM1, GM2, GM3, GM4, GD1a, GD1b, GD2, GD3, GT1a, GT1b, GQ1b şi sulfatide. În cursul primei etape de incubare autoanticorpii din proba pacientului se leagă de antigenele ţintă imobilizate la nivelul membranei (faza solidă). După o etapă de spălare, strip-ul este incubat cu 2 soluţii de conjugat (anti-IgG şi respectiv anti-IgM uman) marcat cu peroxidază. Conjugatul se va ataşa la porţiunea IgG şi/sau IgM a complexului antigen-anticorp. După îndepărtarea prin spălare a conjugatului nelegat se adaugă substratul – tetrametilbenzidină. Dacă este prezent conjugatul legat, peroxidaza va transforma soluţia incoloră a substratului într-o linie de precipitare corespunzătoare autoantigenului ţintă de pe strip. După o etapă de uscare, vor fi vizualizate şi interpretate benzile obţinute.

Valori de referinţă – anticorpi anti-gangliozide: GM1, GM2, GM3, GM4, GD1a, GD1b, GD2, GD3, GT1a, GT1b, GQ1b şi sulfatide – negativ.

Interpretarea rezultatelor

Următorii anticorpi antigangliozide au fost descrişi ca fiind specifici pentru diferite neuropatii ale sistemului nervos periferic²:

Limite şi interferenţe

În mod normal determinarea ar trebui să fie negativă la indivizii sănătoşi. Totuş anticorpi anti-GM₁ tip IgM pot fi pozitivi la persoane sănătoase datorită reactivităţii încrucişate cu antigenele microbiene. De aceea diagnosticul clinic nu se va baza doar pe această determinare ci va lua în considerare coroborarea tuturor datelor clinice şi paraclinice².

Bibliografie