- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Anticorpi anti-MOG (glicoproteina oligodendrocitara a mielinei)
Informaţii generale
Scleroza multiplă este o boală inflamatorie cronică a sistemului nervos central caracterizată prin inflamaţie, demielinizare şi neurodegenerescenţă. Deşi cauzele sclerozei multiple sunt neclare, există multe indicii asupra etiologiei autoimune (datorită unor anticorpi îndreptaţi împotriva unor antigene mielinice, inclusiv glicoproteina oligodendrocitară a mielinei – MOG). In leziunile din scleroza multiplă se întâlnesc infiltrate inflamatorii formate din macrofage, celule microgliale, limfocite T şi limfocite B. La o mare parte a pacienţilor, demielinizarea pare să fie mediată de anticorpi şi dependenţa de complement, cu afectarea atât a oligodendrocitelor cât şi a axonului.
Deoarece anticorpii anti-MOG sunt prezenţi doar la un subgrup de pacienţi cu sleroză multiplă, viitoarele studii trebuie să elucideze rolul acestor anticorpi în determinismul patogenic şi clinic al sclerozei multiple1 .
S-a subliniat faptul că anticorpii anti-MOG nu sunt specifici pentru scleroza multiplă, totuşi la pacienţii cu scleroză multiplă, la care aceştia sunt prezenţi, pot fi folosiţi pentru aprecierea stadiului bolii şi a evoluţiei afecţiunii sub tratament.
S-a constatat că anticorpii anti-MOG pot să apară şi la 6,2% din indivizii sănătoşi, dar unii cercetători consideră că prezenţa lor ar fi un factor predictiv pentru riscul de apariţie al slerozei multiple3.
Recomandări pentru determinarea Anticorpilor anti-MOG
- diagnosticul sclerozei multiple (pentru subgrupul care prezintă anticorpi anti-MOG)
- monitorizarea tratamentului sclerozei multiple2;3
Pregătire pacient – nu necesită o pregătire specială2
Specimen recoltat – sânge venos1,2,3
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator1,2.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare în maxim 45 minute de la recoltare folosindu-se pentru separare o eprubetă de plastic2; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C, la -20°C sau la -70°C2
Volum probă – minim 1 mL ser2
Cauze de respingere a probei
Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la temperatura camerei, 14 zile 2-8°C; două luni la -20°C 1,2. Nu decongelaţi/recongelaţi2
Metodă – Western blot2
Valori de referinţă
Anticorpi anti-MOG – negativ2
Interpretarea rezultatelor
Bibliografie