- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Anticorpi anti-SLA/LP
Informaţii generale și recomandări pentru determinarea anticorpilor anti-SLA/LP
Anticorpii anti-SLA (engl. soluble liver antigen) au fost descrişi în 1987 ca fiind îndreptaţi împotriva unei proteine din citosol care se găseşte în concentraţii crescute în ţesutul hepatic şi renal. Anti-LP (engl. liver-pancreas) au fost descrişi înaintea anti-SLA (1981), de către un grup diferit de cercetători, ca având reactivitate faţă de o proteină solubilă dintr-un lizat omogen de ficat şi pancreas. Ulterior s-a demonstrat că anti-SLA si anti-LP sunt identici (anti SLA/LP) şi că antigenul ţintă este reprezentat de o proteină citosolică de 50 kDa ce este implicată în biosinteza seleno-proteinelor. Este vorba de O-fosfoseril-ARNt: selecisteinil-ARNt sintaza, denumită internațional SepSecS, care catalizeză ultima etapă în sinteza seleno-cisteinei.
Anti-SLA/LP sunt detectați izolat sau împreună cu anticorpii antinucleari (ANA) şi/sau anticorpii anti-mu;chi neted (ASMA) la pacienţii cu hepatită autoimună tip 1, având o prevalenţă de 15-30% și fiind asociați cu o evoluție mai severă a bolii, cu necesitatea unui perioade mai îndelungate de tratament pentru suprimarea activității inflamatorii, cu o rată de recăderi mai mare la întreruperea corticoterapiei, cu o frecvență mai mare a transplantului hepatic precum și cu o mortalitate mai ridicată prin insuficiență hepatică. Din perspectiva clinică, determinarea acestor anticorpi este utilă în principal la pacienții care nu prezintă markerii clasici de boală, contribuind semnificativ la reducerea numărului de cazuri de hepatită criptogenică sau de hepatită autoimună cu autoanticorpi negativi.
A fost înregistrată o variație semnificativă a prevalenței anti-SLA/LP în diverse grupuri etnice, sugerând existența unor factori genetici predispozanți. Astfel, acești autoanticorpi au fost asociați cu HLA A1-B8 în populația germană și cu HLA DRB*0301 în Marea Britanie și USA.
Depistarea țintei antigenice a dus la dezvoltarea unor tehnici ELISA și imunoblot ce sunt capabile sa detecteze cu sensibilitate și specificitate ridicată anti-SLA/LP.
În plus, a fost identificată o corelaţie semnificativă între serurile ce prezintă anti-SLA/LP şi anti-Ro-52, în sensul că pacienţii anti-SLA/LP şi anti-Ro-52 pozitivi au o activitate crescută a bolii hepatice şi o evoluţie mai severă. Se presupune că prognosticul nefavorabil asociat cu anti-SLA/LP s-ar datora prezenței concomitente a antiRo-521;2;3;4;5;6.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după mese)7.
Specimen recoltat – sânge venos7.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator7.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare7.
Volum probă – minim 0.5 mL ser7.
Cauze de respingere a probei – ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian7.
Stabilitate probă – serul separat este stabil 14 zile la 4°C; timp mai îndelungat la -20°C7.
Metodă – ELISA. Reactivul folosit este un antigen solubil hepatic nativ; sunt detectaţi anticorpi de tip IgG7.
Valori de referinţă
< 10 U/mL : negativ7.
Limite și interferențe
Un rezultat negativ nu exclude diagnosticul de hepatită autoimună8.
Bibliografie
- Czaja AJ. Diagnosis and Management of Autoimmune Hepatitis: Current Status and Future Directions. Gut Liver. 2016 Mar;10(2):177-203.
- Kalliopi Zachou, et al. Autoantibodies and autoantigens in autoimmune hepatitis: important tools in clinical practice. In Journal of Autoimmune Diseases, 2004, 2: 1740-1757.
- Cancado EL, Abrantes-Lemos CP, Terrabuio DR. The importance of autoantibody detection in autoimmune hepatitis. Front Immunol. 2015 May 13;6:222.
- Gatselis NK, Zachou K, Koukoulis GK, Dalekos GN. Autoimmune hepatitis, one disease with many faces: etiopathogenetic, clinico-laboratory and histological characteristics. World J Gastroenterol. 2015 Jan 7;21(1):60-83.
- Himoto T, Nishioka M. Autoantibodies in liver disease: important clues for the diagnosis, disease activity and prognosis. AutoImmun Highlights. 2013 Feb 22;4(2):39-53.
- Liberal R, Vergani D, Mieli-Vergani G. Update on Autoimmune Hepatitis. J Clin Transl Hepatol. 2015 Mar;3(1):42-52.
- Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2017. Ref Type: Catalog.
- Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. Soluble Liver Antigen (SLA) IgG Antibody. www.labcorp.com 2017. Ref Type: Internet Communication.