- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Anticorpi anti-U1RNP
Informaţii generale
Anticorpii anti-U1RNP sunt îndreptaţi împotriva particulelor ribonucleoproteice nucleare mici (snRNPs); spre deosebire de anticorpii anti-Sm, aceştia recunosc numai ribonucleoproteinele din clasa U1. Anticorpii anti-U1RNP, de obicei în concentraţie mare, constituie un marker serologic pentru boala mixtă de ţesut conjunctiv, prezenţa lor fiind absolut necesară pentru diagnostic (sensibilitate clinică de100%). Această afecţiune se caracterizează clinic prin prezenţa simultană de manifestări asociate mai multor boli reumatismale: sclerodermie, LES, polimiozită şi poliartrită reumatoidă.
În momentul depistării anti-U1RNP, boala de ţesut conjunctiv este adesea nediferenţiată.
În cursul evoluţiei bolii, pacienţii încep să întrunească treptat criteriile de diagnostic ale uneia sau mai multora din bolile mai sus menţionate. La majoritatea pacienţilor cu nivele mari de anticorpi se regăsesc simptomele principale a două afecţiuni; HLA-DR4 se asociază cu această categorie. La pacienţii care au concentraţii mici de anticorpi, predomină manifestările de boală lupică.
Anti-U1RNP persistă îndelungat, concentraţia lor fiind variabilă, în funcţie de gradul de activitate a bolii. Acest tip de autoanticorpi mai poate apărea cu prevalenţă redusă (25-40%) şi în LES, adesea, împreună cu anti-Sm. Pacienţii cu boală lupică care prezintă anti-U1RNP au o evoluţie clinică mai uşoară, afectarea renală fiind mai rar întâlnită3.
Recomandari pentru deterninarea anticorpilor anti-U1RNP
Suspiciune de:
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după mese)1.
Specimen recoltat – sânge venos1
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator1.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare1.
Volum probă – minim 0.5 mL ser1.
Cauze de respingere a probei – ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian1.
Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 4°C; timp mai îndelungat la -20°C3.
Metodă – imunoenzimatică cu detecţie prin fluorescenţă (FEIA)1.
Reactivii sunt reprezentaţi de proteine umane recombinate de înaltă specificitate1.
Valori de referinţă
Limite şi interferenţe
Deşi sensibilitatea anticorpilor anti-U1RNP pentru boala mixtă de ţesut conjunctiv este de 100%, specificitatea clinică este redusă, în special în cazul concentraţiilor mici. Unii pacienţi, la care se depistează anti-U1RNP nu întrunesc criteriile de diagnostic pentru boala mixtă de ţesut conjunctiv3.
Bibliografie