Apolipoproteina E

Informaţii generale

Apolipoproteina E (ApoE), o glicoproteină polimorfă cu greutatea moleculară de 34 kDa (299 aminoacizi), reprezintă un component de suprafaţă al lipoproteinelor bogate în trigliceride, cum ar fi lipoproteinele cu densitate joasă (VLDL), resturile acestora, resturile de chilomicromi şi al lipoproteinelor cu densitate înaltă (HDL). ApoE serveşte ca ligand al receptorilor care mediază clearance-ul resturilor de VLDL şi chilomicromi şi afectează astfel nivelurile plasmatice de colesterol şi trigliceride^2;6.

Cea mai mare parte a ApoE circulante provine din ficat, însă este sintetizată de asemenea şi de către splină, plămâni, rinichi, muschi şi creier. A fost descrisă în 1973 ca un constituent al VLDL, iar în 1979 a fost detectată şi în lichidul cefalorahidian. La nivelul sistemului nervos deţine un rol important în distribuţia lipidelor în cursul proceselor de creştere şi reparare a nervilor².

Activitatea biologică a ApoE poate fi influenţată de modificări survenite în structura şi/sau cantitatea sa. O alterare structurală este generată de polimorfismul genei APOE situată pe braţul lung al cromozomului 19, fiind descrise trei alele (ε2, ε3 si ε4) care codifică 3 izoforme ApoE: E2, E3 şi, respectiv, E4, ce diferă între ele prin aminoacizii prezenţi în poziţiile 112 şi 158. Frecvenţa alelelor ε2, ε3 şi ε4 pentru majoritatea populaţiei caucaziene variază, după cum urmează:

Izoforma E3 este asociată cu un metabolism lipidic „normal”. ApoE2 exprimă o afinitate scăzută pentru receptorul LDL, ceea ce conduce la un clearance încetinit al ApoE şi la nivele plasmatice de ApoE mai mari. Ca răspuns, ficatul creşte expresia receptorilor LDL rezultând nivele de colesterol mai mici. Spre deosebire de ApoE2, ApoE4 suferă un clearance mai eficient, ceea ce va conduce la niveluri plasmatice mai scăzute de ApoE şi la niveluri de colesterol mai mari^2;6.

Genotipul homozigot ε2/ε2 este asociat cu hiperlipoproteinemia de tip III (disbetalipoproteinemia familială), o dislipidemie familială caracterizată prin creşterea combinată a nivelului colesterolului şi al trigliceridelor serice şi prin prezenţa unei fracţii beta largi la electroforeza de lipoproteine corespunzătoare IDL ca urmare a reducerii severe a capacităţii de legare a ApoE de receptorii hepatici. Are o incidenţă de 1/2000 la 1/10 000 şi se asociază cu un risc ridicat de boli coronariene şi boala vasculară periferică. Au fost descrise şi unele mutaţii APOE asociate la homozigoţi cu niveluri foarte scăzute sau chiar nedetectabile de ApoE împreună cu niveluri crescute VLDL, IDL şi ateroscleroză. Heterozigoţii pentru aceste mutaţii prezintă o concentraţie medie de ApoE cu 42% mai mică şi, în general, lipide plasmatice normale. Deficitul homozigot familial de ApoE reprezintă o cauză foarte rară (<1%) de hiperlipoproteinemie tip III^1;5.

Variantele genetice APOE afectează astfel metabolismul lipidic şi studiile au arătat că influenţează de asemenea riscul de afecţiuni cardiovasculare şi de demenţă. Cu toate acestea concentraţiile ApoE în plasmă sunt numai parţial explicate de acest polimorfism genetic, fiind înregistrate variaţii interindividuale în prezenţa aceluiaşi genotip ApoE. De asemenea, indiferent de genotipul APOE, nivelurile plasmatice de ApoE sunt asociate cu cele de colesterol. Mai mult, s-a demonstrat recent că ApoE mediază prezentarea antigenelor lipidice sistemului imun şi în acest fel influenţează procesul inflamator; atât lipidele cât şi inflamaţia sunt implicate în patogeneza aterosclerozei.

Un studiu prospectiv recent, ale cărui rezultate au fost publicate în 2006, a indicat faptul că persoanele vârstnice cu niveluri plasmatice crescute de ApoE prezintă un risc crescut de deces de cauză cardiovasculară, independent de genotipul APOE, nivelul de lipide şi alţi factori de risc cardiovascular: fumat, diabet zaharat, hipertensiune arterială. S-a constatat de asemenea că nivelurile plasmatice crescute de ApoE preced creşterile de proteină C reactivă (CRP)⁶. Ulterior, la acelaşi grup de studiu a fost analizată relaţia dintre nivelurile ApoE şi riscul de accident vascular cerebral (AVC); concluzia a fost că la persoanele vârstnice, exceptând purtătorii de alele ε2, nivelurile plasmatice crescute de ApoE sunt asociate cu un risc crescut de AVC independent de genotipul APOE, nivelul de lipide şi alţi factori de risc cardiovascular⁷.

Recomandări pentru determinarea apolipoproteineI E – evaluarea riscului cardiovascular alături de ceilalţi parametri ai metabolismului lipidic şi markeri de inflamaţie⁴.

Pregătire pacient – pacientul nu mănâncă cu 12-14 ore înaintea recoltării⁴.

Specimen recoltat – sânge venos⁴.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator⁴.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare în ziua recoltării⁴.

Volum probă – minim 1 mL ser⁴.

Cauze  de respingere a probei – specimen intens hemolizat /recoltat interprandial⁴.

Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 4-8ºC⁴.

Metodă – nefelometrică⁴.

Valori de referinţă – 2.3-6.3 mg/dL⁴.

Interpretarea rezultatelor

Bibliografie