înapoi la lista
Benzi oligoclonale în LCR și Index Imunoglobulinic (LCR+ser)
Informatii generale
Electroforeza cu voltaj crescut sau focalizarea izolectrica a unui lichid cefalo-rahidian (LCR) concentrat prezinta utilitate in depistarea benzilor oligoclonale, definite ca doua sau mai multe benzi discrete distincte in regiunea gamma, ce sunt absente sau de intensitate mai redusa la electroforeza proteinelor serice efectuata simultan. Aceste benzi corespund unor gamaglobuline anormale produse de un numar limitat de clone celulare imunocompetente, fiecare dintre acestea sintetizand imunoglobuline G cu specificitate proprie1;2;4.
Mai mult de 90% dintre pacientii cu scleroza multipla prezinta benzi oligoclonale in LCR intr-un anumit moment al evolutiei bolii, care insa nu se coreleaza cu activitatea procesului demielinizant sau vechimea afectiunii. Benzile oligoclonale pot fi decelate chiar si atunci cand nivelul IgG in LCR este normal2;4.
Productia crescuta de IgG in sistemul nervos central nu este specifica sclerozei multiple, fiind indicatorul unui proces inflamator cronic. Astfel a fost raportata prezenta de benzi oligoclonale in LCR si in neurosifilis, meningita acuta bacteriana sau virala, leucoencefalita multifocala progresiva, nevrita optica, panencefalita sclerozanta subacuta, encefalita rubeolica progresiva, toxoplasmoza cerebrala, meningita criptococica, sindromul imunodeficientei dobandite (SIDA), tripanosomiaza, neuropatii inflamatorii, alte infectii si boli autoimune1;2;4;5.
Deoarece in conditii normale 80% din proteinele din LCR provin din ser, pacientii cu proteine monoclonale serice pot sa prezinte benzi corespunzatoare in LCR. In plus, benzi oligoclonale pot fi intalnite in serul pacientilor cu leucemii, limfoame, unele boli infectioase si inflamatorii, afectiuni autoimune precum si la unele persoane sanatoase (intr-un procent de pana la 5%). Din aceste motive testarea trebuie sa includa obligatoriu probe pereche, din ser si din LCR pentru compararea pattern-ului electroforetic2;4.
Index-imunoglobulinic
Compoziţia relativă a proteinelor din lichidul cefalorahidian (LCR) este aproape similară cu cea din ser, cu excepţia unei concentraţii mai mari de prealbumină şi a a unui nivel mai scăzut de imunoglobuline în LCR-ul normal.
Pe de altă parte conţinutul proteic total al LCR este mult mai scăzut faţă de cel al serului (reprezintă <0.5% din concentraţia de proteine serice totale). Peste 80% din proteinele care se găsesc în LCR-ul normal provin din ser (albumina, IgG, alfa1-antitripsina, hemopexina, alfa1-glicoproteină acidă şi transferina), restul fiind produse local în sistemul nervos central3.
Pentru diagnosticul diferenţial al diverselor afecţiuni neurologice este esenţial să se cunoască dacă proteinele din LCR sunt transudate din ser sau sunt sintetizate local. In acest scop sunt determinate simultan în LCR şi ser albumina şi imunoglobulina G (IgG), iar pentru interpretarea rezultatelor obţinute sunt utilizate anumite rapoarte, indici şi diagrame.
Permeabilitatea barierei hemato-encefalice poate fi evaluată prin cuantificarea raportului dintre concentraţia albuminei în LCR şi cea din ser. Astfel indicele albuminic se calculează după următoarea formulă:
Albumina în LCR (mg/L)
Indicele albuminic Qalb = ———————————
Albumina în ser (g/L)
O valoare a indicelui mai mică decât 9 este asociată cu o barieră hemato-encefalică integră. Valorile cuprinse între 9 şi 14 indică o afectare uşoară, cele între 14 şi 30 o afectare moderată, iar cele peste 30 o afectare severă a barierei-hemato-encefalice. Indicele este uşor crescut la copiii < 6 luni datorită imaturităţii barierei hemato-encefalice şi creşte treptat după vârsta de 40 ani.
In mod normal concentraţia de IgG în LCR reprezintă 3-5% din cantitatea totală de proteine, dar în scleroza multiplă se apropie de cea din plasmă (15-18%). Creşterea sintezei intratecale de IgG se reflectă într-o creştere a raportului dintre concentraţia IgG în LCR şi cea în ser:
IgG în LCR (mg/L)
QIgG = ————————– (normal: < 3)
IgG în ser (g/L)
Pentru a elimina influenţa imunoglobulinelor derivate din plasmă care sunt transudate în LCR se calculează indicele IgG prin raportarea QIgG la indicele albuminic5:
QIgG
Index IgG = ————
QAlb
Valorile indexului IgG sunt crescute la 80-90% dintre pacienţii cu scleroză multiplă însă modificarea nu este caracteristică acestei boli, fiind întâlnită şi în alte afecţiuni inflamatorii SNC: polineuropatie, neurosifilis etc4.
Pentru o diferenţiere mai clară a răspunsului imun umoral, Felgenhauer şi Reiber au dezvoltat o diagramă în care pe abscisă sunt reprezentate valorile QAlb, iar pe ordonată valorile QIgG. Valorile situate dedesubtul unei linii definite indică transferul pasiv prin bariera hemato-encefalică, iar cele plasate deasupra liniei sinteza locală de imunoglobuline (vezi figura).
Calcularea indexului imunoglobulinic poate fi aplicată şi pentru imunoglobulinele M şi A cu introducerea în final a rezultatelor în diagrama Reiber. O parte din pacienţii cu scleroză multiplă prezintă secreţie intratecală crescută de IgM şi IgA5.
Recomandări pentru determinarea indexului imunoglobulinic – detectarea sintezei intratecale de imunoglobuline, cu utilitate în diagnosticul sclerozei multiple (împreună cu determinarea benzilor oligoclonale în LCR)4.
Recomandari pentru determinarea benzilor oligoclonale – marker util in diagnosticul anumitor afectiuni SNC: scleroza multipla, neurosifilis, meningite, tumori4.
Pregatire pacient -se aduce la cunostinta pacientului procedura de recoltare3.
Specimen recoltat-se recolteaza obligatoriu 2 probe: 1) lichid cefalo-rahidiansi 2) sange venos3.
Recipient de recoltare –1)flacon steril; 2) vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator3.
Prelucrare necesara dupa recoltare –2)se separa serul prin centrifugare3
Volum minim proba – 1) 2 mL; 2) 1 mL3.
Cauze de respingere a probei – 2) ser hemolizat; plasma in loc de ser3.
Stabilitate proba – 7 zile la 2-80C atat pentru ser cat si pentru LCR3.
Metoda – electroforeza cu focalizare izoelectrica; analiza include 2 etape: focalizarea pe gel de agaroza cu gradient de pH pentru separarea proteinelor in ser si LCR la punctul izoelectric si imunofixarea cu antiseruri anti-IgG marcate enzimatic pentru evidetierea benzilor oligoclonale3. Index-imunoglobulinic se determină prin metoda nefelometrică.
Valori de referinta – benzi oliglonale in LCR absente3.
Valori de referinţă şi interpretarea rezultatelor
Pe buletinul final de rezultate sunt comunicaţi următorii parametri:
| Denumire parametru | Valori de referinţă |
| Albumină în LCR | 100-350 mg/L |
| Albumină în ser | 36.6-51 g/L |
| Indice albuminic QAlb | < 9 |
| IgG în LCR | <40 mg/L |
| IgG în ser | 7-16 g/L |
| IgG în LCR/IgG în ser (QIgG) | < 3 |
| IgM în LCR | < 1 mg/L |
| IgM în ser | 0.4-2.3 g/L |
| IgM în LCR/IgM în ser (QIgM) | – |
| IgA în LCR | < 0.9 mg/L |
| IgA în ser | 0.7-7 g/L |
| IgA în LCR/IgA în ser (QIgA) | – |
| Index IgG | < 0.7 |
In mod obişnuit scleroza multiplă nu se asociază cu o creştere a albuminei în LCR2. Această modificare se înregistrează în afecţiunile însoţite de perturbarea barierei hemato-encefalice:
– leziuni ale plexului coroid;
– procese tumorale localizate în SNC;
– meningita bacteriană;
– sindrom Guillain-Barré;
– infecţii severe: febra tifoidă, tularemie, difterie, septicemie1.
Indicele IgG indică sinteza IgG la nivelul SNC. Este anormal la 90% dintre pacienţii cu scleroză multiplă, dar şi în alte afecţiuni neurologice. Nu se corelează cu durata, gradul de activitate sau evoluţia sclerozei multiple2.
Limite şi interferenţe
O puncţie lombara traumatică sau o mielografie recentă invalideaza testul2;3. Rezultatele indicelului IgG se corelează de obicei cu testul pentru benzi oligoclonale. In absenţa benzilor oligoclonale valorile crescute ale indexului IgG nu prezintă semnificaţie clinică.
Sensibilitatea testului de detectare a benzilor oligoclonale pentru scleroza multiplă prin utilizarea metodei de focalizare izoelectrică este mai mare decât a indicelui IgG4.
Interpretarea rezultatelor
Benzile oligoclonale sunt decelate la 85-95% dintre pacientii cu scleroza multipla certa si la 30-40% dintre cei cu scleroza multipla probabila (specificitate 79%). Reprezinta cel mai sensibil marker al acestei afectiuni. Pot persista si in perioadele de remisiune a bolii. In cursul corticoterapiei prevalenta benzilor oligoclonale si a altor anomalii ale gamaglobulinelor se poate reduce cu 30-50%.
Rezultate pozitive pot sa apara si la ≤10% dintre pacientii cu boli neurologice noninflamatorii (carcinomatoza meningeala, infarct cerebral) si la ≤ 40% dintre bolnavii cu afectiuni inflamatorii ale SNC2.
Limite si interferente
Un numar redus de pacienti cu scleroza multipla certa prezinta imunoglobuline normale in LCR si absenta benzilor oligoclonale2.
Aspectul de benzi oligoclonale poate fi incert in prezenta unui raspuns inflamator concomitent care determina trecerea in LCR a unei cantitati mari de proteine plasmatice. Daca nivelul proteinelor in LCR este > 200 mg/dL, chiar si o productie locala crescuta de imunoglobuline poate fi mascata de prezenta proteinelor plasmatice.
Bibliografie
- Frances Fischbach. Cerebrospinal Fluid Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed. 2009, 333-335.
- Jacques Wallach. Afectiuni ale sistemului nervos. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 Ed., 2001, 399.
- Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
- Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Oligoclonal Banding. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
- Richard A. McPetersen, Matthew R. Pincus. Cerebrospinal, Synovial and Serous Body Fluids. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods- Sauders Elsevier 21-Ed 2007- 432.
Vezi tot conținutul
Vezi mai puțin