Beta crosslaps (ß–CTx)

Informaţii generale

Osteoporoza este definită ca o afecţiune evolutivă a sistemului osos caracterizată prin pierderea de masă osoasă şi prin alterări ale microarhitecturii ţesutului osos, având drept consecinţă creşterea fragilităţii osoase şi a riscului de fracturi.

Datorită corelaţiei bine determinate dintre densitatea minerală osoasă şi riscul de fracturi, pentru monitorizarea tratamentului în osteoporoză se recomandă, de obicei, efecturea osteodensitometriei. Cu toate acestea, indiferent de tratamentul utilizat, măsurarea densităţii minerale osoase nu este relevantă pentru evaluarea eficienţei terapeutice, decât după un an de la începutul tratamentului.

Există mai multe motive care contribuie la un răspuns inadecvat la tratament, lipsa complianţei pacienţilor situându-se probabil pe primul loc. Din acest motiv, ar fi util atât pentru medici cât şi pentru pacienţi să se obţină precoce informaţii privind eficienţa terapiei şi în acest sens subliniem contribuţia markerilor osoşi. Dacă densitometria osoasă cuantifică masa osoasă – imagine statică – determinarea markerilor osoşi furnizează informaţii despre procesul de „remodelare” osoasă – imagine dinamică⁴.

Astfel markerii osoşi pot fi folosiţi în monitorizarea terapiei (inclusiv a complianţei la tratament) şi pentru estimarea riscului de fracturi cauzate de osteoporoză. In momentul de faţă nu se recomandă folosirea markerilor osoşi pentru estimarea riscului de pierdere osoasă spontană la pacienţii netrataţi^1;2.

Utilitatea markerilor osoşi nu este limitată  numai la evaluarea osteoporozei, aceştia având valoare clinică şi în alte afecţiuni osoase, cum ar fi: boala Paget a osului, hiperparatiroidism primar şi secundar, osteomalacie şi boli metabolice ale osului³.

Mai mult de 90% din matricea organică a osului este alcatuită din colagenul de tip I, care este sintetizat preferenţial la acest nivel. In cursul metabolismului osos normal colagenul de tip I matur suferă un proces de degradare rezultând mici fragmente ce sunt eliberate în circulaţie şi excretate apoi prin rinichi. In condiţiile unei resorbţii osoase crescute (fiziologic: vârsta înaintată, patologic: osteoporoza) colagenul de tip I este degradat într-o măsură mai mare, astfel că nivelul fragmentelor eliberate în circulaţie este crescut. Printre fragmentele cu relevanţă clinică se numără şi telopeptidele C-terminale (CTx). Pe măsură ce osul “îmbătrâneşte” acidul α-aspartic prezent în telopeptidele C-terminale este convertit în forma β (β –CTx). Aceste telopeptide izomerizate sunt specifice pentru degradarea colagenului de tip I ce predomină la nivelul osului.

β–CTx (Beta-CrossLaps) apare în faza incipientă a degradării colagenului de tip I; de aceea este un marker specific şi stabil al resorbţiei osoase⁴;⁵.

Recomandări pentru determinarea Beta-CrossLaps – osteoporoza: monitorizarea terapiei antiresorbtive (tratament de substituţie hormonală, bifosfonaţi, calcitonina, modulatori selectivi ai receptorilor de estrogeni) şi estimarea riscului de fracturi (marker de elecţie)¹.

Pregătirea pacientului – à jeun⁵.

Specimen recoltat – sânge venos⁵.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator⁵.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare⁵.

Volum probă – minim 0.5 mL ser⁵.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat⁵.

Stabilitate probă – serul separat este stabil 24 ore la temperatura camerei; 3 luni la -20°C; timp îndelungat la -70°C; se va evita decongelarea/recongelarea⁵.

Metodă – imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA); testul utilizează 2 anticorpi monoclonali ce recunosc fiecare octapeptidele lineare β-8AA; astfel testul cuantifică fragmentele de degradare a colagenului de tip I ce conţin de două ori octapeptidele lineare β-8AA (β–CTx)⁵.

Valori de referinţă⁵ 

Factor de conversie: ng/mL x 0.01 = pg/mL.

Limita de detecţie – 0.01 ng/mL (10 pg/mL)⁵. 

Interpretarea rezultatelor

Frecvenţa testării la pacienţii sub tratament antiresorbtiv:

Estimarea riscului de fracturi osteoporotice: valori crescute cu 2 deviaţii standard faţă de valoarea corespunzătoare perioadei de premenopauză se asociază cu o creşterea de două ori a riscului de fracturi¹.

Limite şi interferenţe

Interpretarea rezultatelor la pacienţii cu disfuncţii renale trebuie efectuată cu prudenţă (se poate produce o diminuare a excreţiei markerului şi o creştere în consecinţă a nivelului seric al  acestuia)⁵.

• Interferenţe analitice

Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:

Bibliografie