Bicarbonat (ECO2)

Sinonime – rezerva alcalina, CO₂.  

Informatii generale si recomandari pentru determinarea bicarbonatului

Dioxidul de carbon total este alcatuit din CO₂ aflat in solutie sau legat de proteine, HCO₃^–, CO₃^2- si H₂CO₃. In practica, 80-90% din CO₂ total este reprezentat de ionul bicarbonat (HCO₃^–)⁴.

Bicarbonatul constituie cea de a doua fractiune anionica plasmatica, de aceea concentratia sa este un indicator important al distributiei electrolitilor si al deficitului de anioni. Impreuna cu determinarea pH-ului sanguin, dozarea bicarbonatului este utila in diagnosticul si tratamentul numeroaselor afectiuni insotite de tulburari ale echilibrului acido-bazic de cauza respiratorie sau metabolica³.

Cel mai frecvent, o valoare anormala a HCO₃^– semnifica o tulburare metabolica, mai degraba decat una respiratorie; astfel, scaderea HCO₃^– indica acidoza metabolica (ex.: diabet cu cetoacidoza) si cresterea HCO₃^– indica alcaloza metabolica (indusa, de exemplu, de varsaturi prelungite)².

In acidoza respiratorie se produce ca mecanism compensator reabsorbtia HCO₃^– la nivelul tubilor renali, iar concentratia serica a HCO₃^– se modifica in functie de presiunea partiala a CO₂ (PaCO₂):

-in faza acuta HCO₃^– creste cu 1 mmol/L pentru fiecare crestere cu 10mmHg a PaCO₂;

-in faza cronica HCO₃^– creste cu 3.5 mmol/L pentru fiecare crestere cu 10mmHg a PaCO_2.

Pe de alta parte, in alcaloza respiratorie mecanismul compensator este reprezentat de cresterea excretiei renale a HCO₃^–, iar concentratia serica a HCO₃^– se modifica astfel:

-in faza acuta HCO₃^– scade cu 2 mmol/L pentru fiecare scadere cu 10mmHg a PaCO₂;

– in faza cronica HCO₃^– scade cu 5 mmol/L pentru fiecare scadere cu 10mmHg a PaCO₂^1;2;3_.

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate) sau postprandial³.

Specimen recoltat – sange venos³.

Cantitate recoltata – cat permite vacuumul³.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator³.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare; tubul trebuie sa ramana inchis ermetic pana in momentul testarii, pentru a impiedica eliberarea CO₂ in atmosfera³.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat³.

Stabilitate proba – serul separat si pastrat in tuburi inchise ermetic este stabil cateva zile la 2-8ºC³.

Metoda – enzimatica (cu fosfoenolpiruvat carboxilaza)³.

Valori de referinta – 22-29 mmol/L.

Factor de conversie: mmol/L = mEq/L³.

Valori critice – nivel scazut: <10 mmol/L; nivel crescut: >40 mmol/L¹.

Limita de detectie – 1.5mmol/l (1.5mEq/L)³.

Interpretarea rezultatelor² 

Limite si  interferente

• Interferente analitice

In cazuri foarte rare prezenta gamapatiei, in special IgM (macroglobulinemia Waldenström) poate determina rezultate eronate³.

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Arterial Blood Gases. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 983-986.

2. Jacques Wallach. Boli metabolice si ereditare. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 Ed., 2001, 653-666.

3. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

4. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Carbon Dioxide, Total. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.