- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Biotinidaza – activitate
Determinarea Biotinidazei din ser sau plasmă este recomandă pentru evaluarea activității biotinidaze, în screeeningul neonatal sau în diagnosticarea și urmărirea deficitului acesteia.
Informații generale
Deficitul de biotinidază este o tulburare autosomală recesivă cauzată de mutații ale genei biotinidazei (BTD). Vârsta de debut și fenotipul clinic variază între indivizi, în funcție de cantitatea de activitate reziduală a biotinidazei. Deficitul profund de biotinidază apare la aproximativ 1 din 137.000 de nașteri vii și deficitul parțial de biotinidază apare la aproximativ 1 din 110.000 de nașteri vii, rezultând o incidență combinată de aproximativ 1 din 61.000. Frecvența purtătoare a deficitului de biotinidază în populația generală este de aproximativ 1 din 1201.
Deficitul profund de biotinidază netratată se manifestă de obicei în primul deceniu de viață prin convulsii, ataxie, întârziere în dezvoltare, hipotonie, pierderea auzului senzorineural, probleme de vedere, erupții cutanate și alopecie. Deficitul parțial de biotinidază este asociat cu o prezentare clinică mai ușoară, care poate include simptome cutanate fără implicare neurologică. Anumite acidurii organice, cum ar fi deficitul de holocarboxilază sintetază, deficitul izolat de carboxilat sintetază și 3-metilcrotonilglicinuria, prezintă similarități cu deficiența de biotinidază. Determinarea nivelurilor serice de biotinidază pot ajuta la excluderea acestor tulburări. Tratamentul cu biotină are succes în prevenirea caracteristicilor clinice asociate cu deficitul de biotinidază. La pacienții simptomatici, tratamentul va avea efecte benefice asupra unor caracteristici clinice, cu excepția întârzierii dezvoltării, a vederii și a complicațiilor auditive. Ca urmare, deficitul de biotinidază este inclus în majoritatea programelor de screening pentru nou-născuți. Acest lucru permite identificarea timpurie și tratamentul pacienților presimptomatici1,2,3.
Testele moleculare constituie baza testelor de confirmarea genei BTD. Când activitatea biotinidazei este deficitară, secvențierea întregii gene BTD permite detectarea mutațiilor cauzatoare de boli la pacienții afectați. Identificarea mutațiilor familiale permite testarea membrilor familiei cu risc. În timp ce corelațiile genotip-fenotip nu sunt bine stabilite, s-a constatat că anumite mutații sunt asociate cu deficit profund de biotinidază, în timp ce altele sunt asociate cu deficit parțial. Aceste testări enzimatice se realizează pentru diagnosticarea deficitului de biotinidază, de obicei în urma unei dezvoltări anormale a nou-născutului. Deficitul de biotinidază se poate corecta cu suplimente orale de biotină. Persoanele care sunt diagnosticate presimptomatic (de exemplu, prin screening pentru nou-născuți) și care sunt tratate cu suplimente de biotină nu dezvoltă caracteristicile clinice asociate deficitului de biotinidază3.
Recomandări pentru determinarea biotinidazei:
- Nou născuți1
- Adulți care au descoperit deficite biochimice și care ar sugera/indica și un deficit de biotinidază1
- Specimen recoltat – sânge venos
Recipient de recoltare – vacutainer cu gel de separare3
Prelucrare necesară după recoltare – centrifugare imediată după recoltare și preluarea serului3
Volum probă – 1mL
Cauze de respingere a probei –specimen hemolizat3
Stabilitate probă –serul poate fi menținut stabil timp de 21 de zile la congelator (preferabil) și refrigerat timp de 5 zile3.
Metodă – fotometrie
Valori de referință: 4,2 – 12,8 U/L
Deficiențe parțiale de biotină pot să apară și la limita minimă a intervalului de referință. Valori sub 3,5 U / L sunt foarte rar întâlnite la pacienții asimptomatici3.
Limite si interferențe
Suplimente de biotină – Aporturile foarte mari de biotină pot interfera cu testele de diagnostic care utilizează formatul biotină-streptavidină, utilizate în mod obișnuit pentru a măsura nivelurile de hormoni (cum ar fi hormonul tiroidian) și alți analiți, cum ar fi 25-hidroxi-vitamina D, producând rezultate fals normale sau anormale. Câteva studii de caz recente au descris constatări care indică în mod fals boala Graves și hipertiroidism sever, la pacienții care consumă 10-300 mg biotină pe zi, inclusiv șase copii cărora li s-au administrat doze mari de biotină (2-15 mg / kg greutate corporală pe zi) pentru tratarea bolilor metabolice moștenite4.
Chiar și o singură doză de 10 mg de biotină a interferat cu testele funcției tiroidiene, realizate după 24 de ore de la administrarea suplimentului. Un studiu efectuat pe șase adulți sănătoși, care au consumat 10 mg/zi de suplimente cu biotină timp de 1 săptămână, au constatat interferențe în cazul mai multor teste de determinare a biotinei, inclusiv niveluri fals scăzute ale hormonului stimulator tiroidian (care ar putea duce la un diagnostic greșit de tirotoxicoză) și de peptid natriuretic tip B5. Biotina poate interacționa cu anumite medicamente, iar unele medicamente pot avea un efect advers asupra concentrațiilor de biotină. Persoanele care iau suplimente cu biotină și alte medicamente în mod regulat, ar trebui să anunțe acest aspect cu furnizorii de servicii de sanatate6.
Anticonvulsivantele – Într-un studiu efectuat pe 264 de persoane cu epilepsie, tratamentul anticonvulsivant timp de cel puțin 1 an a fost asociat cu niveluri semnificativ mai mici de biotină serică decât la pacienții din grupul de control6. Anticonvulsivantele utilizate au inclus carbamazepine, primidonă, fenitoină și fenobarbital, precum și combinații ale acestor medicamente. Motivul ar putea fi acela că tratamentul anticonvulsivant crește catabolismul biotinei, ceea ce duce la reducerea concentrației de biotină și inhibarea absorbției intestinale a biotinei7.
Bibliografie
Wolf B. Biotinidase Deficiency. 2000 Mar 24 [updated 2016 Jun 9]. In: Adam MP, Ardinger HH, Pagon RA, Wallace SE, Bean LJH, Stephens K, Amemiya A, editors. GeneReviews®[Internet]. Seattle (WA): University of Washington, Seattle; 1993–2020. PMID: 20301497.
National Institutes of Health. Dietary supplement fact sheets. Biotin. [on-line]: https://ods.od.nih.gov/factsheets/biotin-healthprofessional/#h10 [Accesat la data de 11.03.2021]
Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. [on-line]: https://www.mayocliniclabs.com [Accesat la data de 11.03.2021]
Canda E, Kalkan Uçar S, Çoker M. Biotinidase Deficiency: Prevalence, Impact And Management Strategies. Pediatric Health Med Ther. 2020 May 4;11:127-133. doi: 10.2147/PHMT.S198656. PMID: 32440248; PMCID: PMC7211084.
Paketçi A, Köse E, Gürsoy Çalan Ö, Acar S, Teke P, Demirci F, Abacı A, Demir K, Arslan N, Böber E. Serum Level of Biotin Rather than the Daily Dosage Is the Main Determinant of Interference on Thyroid Function Assays. Horm Res Paediatr. 2019;92(2):92-98. doi: 10.1159/000502740. Epub 2019 Oct 25. PMID: 31655813.
El Moussaoui S, Bennaoui F, El Idrissi Slitine N, Houcar O, Maoulainine FMR. Biotinidase deficiency in a newborn. J Neonatal Perinatal Med. 2020;13(1):139-141. doi: 10.3233/NPM-180130. PMID: 31594257.
Hymes J, Wolf B. Biotinidase and its roles in biotin metabolism. Clin Chim Acta. 1996 Nov 15;255(1):1-11. doi: 10.1016/0009-8981(96)06396-6. PMID: 8930409.