- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Borrelia-Anticorpi IgG, IgM (Blot)
Informaţii generale
Borrelia burgdorferi (B.b.) face parte din ordinul Spirochaetales, familia Spirochaetaceae, genul Borrelia şi a fost izolată în SUA, in anul 1982, din intestinul căpuşei Ixodes dammini, de catre Dr. Willy Burgdorfer, al cărui nume îl poartă2.
Studiul diferenţelor antigenice dintre tulpinile izolate în America şi Europa (izolată din capușa Ixodes ricinus) a permis recunoaşterea implicării în patologia umană a trei genospecii care alcătuiesc complexul Borrelia burgdorferi sensu lato: Borrelia burgdorferi sensu stricto (ce cuprinde toate tulpinile izolate în America de Nord) dar și B. garinii şi B. afzelii.
În Europa circulă toate cele trei genospecii, dar predomină B. garinii şi B. afzelii1;2;4. În plus faţă de cele 3 genospecii menţionate s-a constatat recent implicarea, în unele cazuri din Europa, şi a unei alte specii: Borrelia spielmanii3. Odata cu descifrarea genomului bacterian al Borreliei s-au izolat numeroase antigene cu rol important în patogenie şi diagnostic2.
Acest test este folosit ca metodă de confirmare (confirmă prezenţa anticorpilor IgM şi IgG specifici faţă de bacteriile aparţinând grupului Borrelia burgdorferi sensu lato), a rezultatelor pozitive şi echivoce obţinute prin screeningul serologic, realizat cu teste imunoenzimatice1;2;3;4.
Antigenele specifice sunt produse prin recombinare, prin folosirea unor tulpini de E coli. În comparaţie cu lizatul convenţional, folosirea proteinelor recombinante prezintă un avantaj, deoarece este mimată exprimarea antigenică in vivo şi este oferită în acelaşi test si o combinaţie de antigene, provenite de la cele patru genospecii de Borrelia.
Spre deosebire de testele screening, testul de confirmare permite o detecţie selectivă a anticorpilor prezenți în diferitele etape ale infecţiei. Astfel, prezența de antigene tip OspC şi p41 este asociată cu răspunsul imun de tip IgM, în timp ce antigenele tip OspB, p39 şi p58 sunt biomarkeri cert asociaţi cu răspunsul imun de tip IgG. De asemenea, producerea de anticorpi sintetizati împotriva antigenului de tip VlsE este detectată ca și răspuns imun de tip IgG2;3;4.
Pregătire pacient – preferabil à jeun (pe nemâncate)3.
Specimen recoltat – sânge venos3.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator3.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare3.
Volum probă – minim 2 mL ser3.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat, hemolitic sau contaminat bacterian3.
Stabilitate probă – 1 săptămână la 2-8°C; timp îndelungat la –20°C; evitaţi decongelarea/ recongelarea repetată.
Metodă – Microblot Array
Testul utilizează antigene relevante pentru diagnosticul serologic de infecție cu Borrelia si Anaplasma phagocytophilum:
VlsE Ba, Bg, Bs: proteine de fuziune, reprezintă epitopii imunodominanţi tip VlsE ai diferitelor genospecii
p83: proteina extracelulară rezultată din clivarea proteinei p100
p58: transportor membranar (OppA-2 oligopeptid permeaza), biomarker de boala Lyme
p41 Ba, Bs: proteină flagelară provenită de la burgdorferi sensu stricto, specifică pentru stadiul precoce al infecției
p39 (BmpA): proteina 39 asociată membranei, specifică pentru stadiul avansat al infecției
OspB: proteina de suprafață, specifică pentru stadiul avansat al infecției, se asociază cu artrita Lyme
OspA Ba, Bg, Bs: proteină majoră de suprafaţă
OspC Ba, Bg, Bs, Bsp: proteine de suprafaţă provenite de la: garinii, B sensu stricto, B. afzelii şi B. Spielmanii
OspE: proteină de suprafață
NapA: proteină de activare a neutrofilelor, biomarker pentru artrita Lyme
p17: proteina membranară
p44: biomarker pentru infecția cu Anaplasma phagocytophilum
OmpA: proteina membranară a Anaplasma phagocytophilum, biomarker de virulență
Asp62: proteină de suprafață
TpN17: proteină membranară specifică Treponema pallidum
Ba – B. afzelii,, Bg – B. garinii, Bsp – B. spielmanii., Bs – B. Burgdorferi sensu stricto.
Borrelia-Anticorpi IgG, IgM (Blot) – Synevo
Fig. 1 Distributia antigenelor pe placa de testare
Valori de referinţă şi interpretarea rezultatelor:
Evaluarea intensității culorii spoturilor specifice pentru Borrelia si Anaplasma se face prin raportare comparativă la intensitatea culorii spoturilor- etalon (de calibrare) pe placă; se pot obține următoarele rezultate semicantitative:
< 6 AU (intensitate spot) – Negativ 6 – 7 AU – Echivoc > 7 AU – Pozitiv
Rezultatul final al testului se interpreteaza folosind un software specific (pentru MicroBlot- Array Reader), astfel:
Borrelia:
p83, p58, p41, p39, OspB, OspA, OspC, p18, NapA, p17
Cel putin 1 >2 antigene > 1 antigen 1 antigen < 3 antigene
antigen VlsE pozitive sau 1 pozitiv + < 3 pozitiv sau 4 echivoc sau antigen pozitiv + antigene echivoc antigene niciun >3 antigene sau > 5 antigene echivoc antigen
echivoc echivoc pozitiv
pozitiv pozitiv pozitiv pozitiv echivoc
echivoc pozitiv pozitiv echivoc negativ
negativ pozitiv echivoc negativ negativ
Anaplasma phagocytophilum:
p44, OmpA, Asp62 Interpretare rezultat
Anaplasma phagocytophilum
1 antigen pozitiv + 1 antigen echivoc pozitiv
2 antigene echivoc echivoc
1 antigen pozitiv
Max 1 antigen echivoc negativ
Niciun antigen pozitiv
Un rezultat negativ nu exclude infecţia cu Borrelia burgdorferi, în special la pacientii în stadiul I de boală, când, fie anticorpii nu sunt încă prezenţi, sau apariţia lor este întârziată, datorită inițierii unor tratamente cu antibiotice.
Un rezultat pozitiv nu indică o boala Lyme activă în toate cazurile, deoarece anticorpii de tip IgG persistă o perioadă lungă de timp şi pot proveni de la o infecţie veche cu Borrelia.
În probele provenite de la pacienţi aflaţi în primele stadii de boală, predomină anticorpii din clasa IgM, reacţia faţă de proteina OspC fiind caracteristică răspunsului imun precoce.
În stadiile tardive ale bolii, serul va conţine anticorpi de tip IgG, aceştia generând apariţia unor benzi intense în zonele p58 şi p39. Proteina VlsE este un biomarker precoce pentru răspunsul de tip IgG, dar se identifică adesea şi in cadrul răspunsul imun ce însoțeste manifestările tardive ale borreliozei.
Prezenta anticorpilor anti-Borrelia în LCR este sugestivă pentru afectarea neurologică din boala Lyme3.
Limite şi interferenţe
Prin folosirea unor antigene recombinante selective, din structura Borrelia, se exclud reacţiile încrucişate care ar putea să apară în cadrul unor infecții, precum : sifilis, febră recurentă sau leptospiroză.
Totuşi, în cazul unei infecţii active sau al unor antecedente de infecție cu Treponema pallidum, serurile pot să conțină uneori anticorpi îndreptați împotriva antigenelor tip p41 sau p41/i, în această situaţie fiind necesare teste de excludere a acestei infecții (VDRL şi TPHA)2.
Este obligatoriu ca testele serologice să fie corelate întotdeauna cu anamneza şi datele clinice.
Dacă există totuşi suspiciune clinică de boală Lyme, iar rezultatul testării este negativ sau echivoc, se recomandă repetarea recoltării, după 3 săptămâni1.
Bibliografie:
Bettina Wilske, Barbara J.B. Johnson, Martin E. Schriefer: Borrelia. In Manual of Clinical Patrick R. Murray, Ellen Jo Baron, James H. Jorgensen, Marie Louise Landry, Michael A.Pfaller, ASM PRESS, USA, 9 ed. 2007; 62: 971-987.
Koneman’s: Spirochetal In Color Atlas and Textbook of Diagnostic Microbiology, Lippincott Williams& Wilkins, 6 ed 2006; 20: 1125 – 1151.
Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. Ref Type: Catalog
Rocco LaSala P., Michael B. Smith: Spirochete Infections In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, 21 2007; 58: 1059 – 1074.