Borrelia burgdorferi – Anticorpi IgG, IgM

Borelioza sau boala Lyme este o infecţie produsă de bacteria Borrelia burgdorferi și, mai rar, de Borrelia mayonii. Ea se mai numește infecție Lyme sau boala căpușei și se transmite oamenilor prin mușcătura de căpușă din genul Ixodes. Totuşi, nu toate insectele sunt purtătoare ale infecţiei. În consecință, nu orice mușcătură presupune riscul de a dezvolta borelioză.

Boala Lyme este o afecţiune multisistemică şi implică, pe rând, pielea, inima, articulaţiile şi sistemul nervos pentru o perioadă de un an sau chiar mai mult.

Persoanele cu mușcături de căpușe trebuie să se adreseze doctorului care tratează boala Lyme pentru un diagnostic. Inițial, pacienții care prezintă simptome de borelioză se adresează medicului de familie, iar acesta îi îndrumă spre un specialist.

Medicul poate pune diagnosticul pe baza datelor epidemiologice, precum: proveniența din zonă endemică, anotimpul cald sau profesia pacientului (dacă aceasta o meserie care presupune lucrul în pădure, parcuri, spaţii verzi, etc.). De asemenea, diagnosticul se bazează şi pe datele clinice, precum eritem migrator cronic și pusee de artrită care implică cel puțin două articulații mari și, uneori, afectarea sistemului nervos central sau afectare cardiacă.

Cele mai concludente, sunt datele paraclinice. Acestea pot fi obținute prin:

• evidenţierea spirochetei în leziunea eritemului migrator sau perilezional (numai în faza acută a bolii);
• examene serologice prin determinarea anticorpilor de tip IgM (în faza acută), IgG (infecție cronică), testele ELISA, imunofluorescenţă, urmat de Westernblot mai specific pentru a confirma diagnosticul atunci când probele de analiză sunt pozitive sau echivoce;

Serologia Borrelia burgdorferi reprezintă identificarea în sângele pacienților a anticorpilor IgG și IgM, fiind un instrument de ajutor în confirmarea sau infirmarea suspiciunilor clinice de borelioza Lyme.

Specimen recoltat – sange venos⁴.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator⁴.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare

Volum proba –2 mL ser⁴.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat, lipemic, contaminat bacterian sau care nu a fost pastrat in conditii optime.

Stabilitate proba – 3 zile la 2-8ºC; 12 luni la -20 ºC⁴.

Metoda –ELISA (imunoenzimatica)

Valori de referinta –Borrelia burgdorferi – Anticorpi IgG, IgM – pentru fiecare anticorp exprimat in unitati DO
Negativ: < 9
Echivoc: 9 – 11
Pozitiv: > 11