Borrelia IgG, IgM in LCR/ser

Informatii generale Borrelia IgG, IgM in LCR/ser

Borrelia burgdorferi (B.b.) face parte din ordinul Spirochaetales, familia Spirochaetaceae, genul Borrelia si a fost izolata in 1982 din intestinul capusei Ixodes dammini de catre Dr. Willy Burgdorfer, al carui nume il poarta2.

Studiul diferentelor antigenice dintre tulpinile izolate in America si Europa a permis recunoasterea implicarii in patologia umana a trei genospecii care alcatuiesc complexul Borrelia burgdorferi sensu lato: Borrelia burgdorferi sensu stricto (ce cuprinde toate tulpinile izolate in America de Nord), B. garinii si B. afzelii. In Europa circula toate cele trei genospecii, dar predomina B. garinii si B. afzelii1;2;5;9;10.

Boala Lyme este o afectiune multisistemica aparuta dupa muscatura de capusa infectata cu Borrelia burgdorferi.

Manifestarile neurologice pot aparea din primul stadiu al bolii. Aproximativ 15% dintre pacientii netratati dezvolta in primele 3 luni meningita acuta aseptica. Simptomele apar, de obicei, la 2-10 saptamani dupa infectare si se caracterizeaza prin: cefalee, redoare de ceafa sau fotofobie.

Afectarea meningiana poate fi insotita de radiculoneuropatii craniane sau periferice, perechea VII de nervi cranieni fiind cea mai afectata. Paralizia faciala bilaterala poate fi intalnita la 35% din pacienti. Neuropatia craniana mai poate afecta perechile: II, III, IV, V, VI, VIII. Cand este afectat nervul optic pacientii prezinta edem papilar si reflex Argyll-Roberson abolit.

In stadiul 2 al bolii apar manifestari ale sindromului Bannwarth (meningopolinevrita de capusa, meningoradiculita limfocitara sau meningita limfocitara cronica), ce includ nevrita craniana fara cefalee si pleiocitoza limfocitara.

Stadiul 3 al bolii se caracterizeaza prin: encefalopatie, neuropatie senzitiva periferica si encefalomielita.

Encefalopatia borreliozica este cea mai frecventa forma si se manifesta ca o stare confuzionala usoara insotita de tulburari de memorie, de concentrare, de somn, de personalitate sau de vorbire, ce apare la o distanta de luni sau ani de la infectare. Depresia si iritabilitatea sunt de asemenea manifestari comune.

Encefalomielita indusa de  Borrelia este o manifestare rara, dar severa si lent progresiva, care apare in cadrul formei diseminate de boala. Simptomele pot progresa treptat sau intr-un model recurenta – remisie, cu o ameliorare partiala dupa atacuri. Manifestarile clinice cele mai comune sunt hemipareza, ataxia, convulsiile, tulburarile cognitive, disfunctiile vezicii urinare si pierderea auzului. Mielita este prezenta la 50% dintre pacientii. Parapareza sau tetrapareza spastica progresiva sunt forme comune de boala in acest stadiu.

Pacientii cu neuropatie periferica raporteaza de obicei parestezii intermitente, iar cea mai frecventa constatare in urma examinarii este scaderea sensibilitatii vibratorii a extremitatilor.

Manifestarile psihice sunt controversate si includ depresie, anxietate, psihoze  (schizofrenie, tulburare bipolara si dementa)3;8.

Sinteza intratecala de anticorpi anti-Borrelia IgG si IgM este de obicei observata la 3-6 saptamani de la infectie, la 60-90% dintre pacienti7. Prezenta intratecala a anticorpilor specifici trebuie evaluata luand in considerare variabilele esentiale ale lichidului cefalo-rahidian, cum ar fi: celularitatea, concentratia totala a anticorpilor IgG si IgM, concentratia albuminei. Pentru o cuantificare mai veridica a sintezei intratecale de imunoglobuline, trebuie aplicata o functie hiperbolica pentru a distinge intre fractiunile proteice derivate din sange si, respectiv, SNC prezente in LCR (diagrama lui Reiber)6.

Studii recente propun ca 4 din urmatoarele 5 criterii sa fie prezente pentru a stabili diagnosticul de neuroborrelioza:

• lipsa antecedentelor de neuroborrelioza;
• anticorpi anti-Borelia burgdorferi in LCR;
• index de specificitate a anticorpilor (ASI) pozitiv;
• raspuns favorabil clinic dupa tratament antibiotic corespunzator;
• absenta unui diagnostic alternativ8.

Recomandari pentru determinarea Borrelia burgdorferi – IgG in LCR/ser

• Diagnosticul infectiilor SNC asociate cu Borrelia burgdorferi6.

Pregatire pacient 

se aduce la cunoștință pacientului procedura de recoltare

Specimen recoltat: se recoltează obligatoriu 2 probe:
1 - lichid cefalorahidian (LCR) recoltat prin puncție lombară
2 - sânge venos
Probele pereche de LCR și sânge trebuie prelevate la un interval de cel mult 30 de minute una față de cealaltă.

Recipient de recoltare: 1 - tub PP LCR
2 - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator

Prelucrare  necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare6.

Volum probă – 1 - minimum 5 mL de LCR

2 - minimum 3 mL de ser

Prelucrare necesara după recoltare: proba de LCR poate fi centrifugată înainte de congelare; pentru proba de sânge - se separă serul prin centrifugare

Stabilitate probă: probele de LCR și ser sunt stabile 6 zile la 2-8°C

Cauze de respingere a probei: LCR puternic contaminat bacterian; ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian

Metodă de lucru: – nefelometrie/fotometrie

Valori de referință

Sunt disponibile numai pentru următorii parametri:

IgG in ser: 7 – 16 g/L

IgM in ser: 0.40 – 2.30 g/L

QAlb (raport albumină LCR/ser):

• Naștere: 8 - 28 × 10⁻³
• 1 lună: 5 - 15 × 10⁻³
• 2 luni: 3 - 10 × 10⁻³
• 3 luni: 2 - 5 × 10⁻³
• 4 luni-5 ani: 0.5 - 4.0 × 10⁻³
• >5 ani: intervalul de referință este comunicat individual pentru fiecare pacient.

Borrelia IgG ASI: <1.5

Borrelia IgM ASI: <1.5

Pe buletinul de analize nu se mai regasesc intervalele de referinta pentru ceilalți parametri (Albumina în LCR, Albumina în ser, IgG în LCR, IgG în LCR/IgG în ser (QIgG), IgM în LCR, IgM în LCR/IgM în ser (QIgM), Index IgG (QIgG/QAlb)) deoarece nu mai sunt disponibile. Valorile acestor parametri se interpreteaza prin introducerea lor in algoritmul diagramei Reiber.

Interpretarea rezultatelor

Pentru evaluarea permeabilității barierei hemato-encefalice și a sintezei intratecale de imunoglobuline, interpretarea rezultatelor se bazează pe integrarea coeficienților LCR/ser în algoritmul diagramei Reiber. În acest context, valorile individuale ale parametrilor nu trebuie interpretate separat, semnificația lor clinică rezultând exclusiv din analiza efectuată conform diagramei Reiber.

Astfel, buletinul va conține interpretarea rezultatelor conform diagramei Reiber, cu următoarele situații posibile:

• bariera hematoencefalică integră; sinteza intratecală de imunoglobuline IgG/IgM absentă;
• bariera hematoencefalică alterată; prezența sintezei intratecale de imunoglobuline IgG/IgM;
• bariera hematoencefalică alterată; sinteza intratecală de imunoglobuline IgG/IgM absentă;
• bariera hematoencefalică integră; prezența sintezei intratecale de imunoglobuline IgG/IgM.

Pentru anticorpii IgG, indicele anticorpilor specifici ASI (Antibody Specificity Index) este calculat conform formulei:
ASI = QspecIgG/QIgG 

QspecIgG (coeficientul anticorpilor IgG specifici) = anticorpi IgG specifici în LCR/anticorpi IgG specifici în ser

QIgG (coeficientul anticorpilor IgG totali) = anticorpi IgG în LCR/anticorpi IgG în ser

Dacă este necesar (QIgG > Qlim), se va efectua corecția pentru sinteza locală de IgG policlonale:

ASI = Qspec/Qlim

Qlim reprezintă fracția anticorpilor IgG din LCR care provin numai din sânge și se calculează cu ajutorul unei formule bazate pe indicele albuminic individual (QAlb).

Pentru anticorpii IgM, indicele anticorpilor specifici ASI este calculat conform formulei:

ASI = QspecIgM/QigM

QspecIgM (coeficientul anticorpilor IgM specifici) = anticorpi IgM specifici în LCR/anticorpi IgM specifici în ser.

QIgM (coeficientul anticorpilor IgM totali) = anticorpi IgM în LCR/anticorpi IgM în ser

În mod normal, ASI < 1.3. Valorile ASI = 1.3-1.5 constituie un rezultat echivoc. O valoare ASI mai mare de 1,5 indică o producție locală crescută de anticorpi specifici.

Studii recente au arătat că ASI are o specificitate de 96% și o sensibilitate de 80% pentru diagnosticul neuroborreliozei.

Valori ale ASI > 4 sunt sugestive pentru formele neurologice de borrelioză.

Bibliografie

1. Bettina Wilske, Barbara J.B. Johnson, Martin E. Schriefer: Borrelia. In Manual of Clinical Microbiology. Patrick R. Murray, Ellen Jo Baron, James H. Jorgensen, Marie Louise Landry, Michael A.Pfaller, ASM PRESS, USA, 9 ed. 2007; 62: 971-987.

2. Betty A. Forbes, Daniel S. Sahm, Alice S. Weissfeld. The Spirochetes. In Diagnostic Microbiology, Twelfth Edition, 2007, 48: 533–541.

3. Doina Florina Tatulescu, Ileana Rebedea. Boala Lyme. In Boli infectioase, Editura Medicala, 2000, 358-364.

4. Hansotto Reiber, Peter Lange. Quantification of Virus-Specific Antibodies in Cerebrospinal Fluid and Serum: Sensitive and Specific Detection of Antibody Synthesis in Brain. In Clinical Chemistry, 37/7, 1153-1160, 1991.

5. Koneman’s: Spirochetal Infections. In Color Atlas and Textbook of Diagnostic Microbiology, Lippincott Williams& Wilkins, 6 ed 2006; 20: 1125 – 1151.

6. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate.  Ref Type: Catalog.

7. Lothar Thomas. Lyme borreliosis. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 1174 – 1178.

8. Miravalle Augusto A, Kinkel R Philip, Lyme Disease. www.emedicine.medscape.com. Ref Type: Internet Communication.

9. Rocco LaSala P., Michael B. Smith: Spirochete Infections In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, 21 ed. 2007; 58: 1059 – 1074.

10. Volker von Baehr, Christa Liebenthal, Brita Gaida, Frank- Peter Schmidt, Rudiger von Baehr und Hans-Dieter Volk. Evaluation of the diagnostic significance of the lymphocyte proliferation test in patients with Lyme borreliosis. In J Lab Med, 2007; 31(3).

Vezi tot conținutul

Vezi mai puțin