C-Peptid

Informaţii generale

C-Peptid (connecting peptide – formula moleculară C₁₁₂H₁₇₉N₃₅O₄₆) este alcătuit dintr-un lanţ de 31 aminoacizi cu o greutate moleculară de aproximativ 3021 daltoni şi reprezintă porţiunea mijlocie a moleculei de proinsulină¹. În procesul de biosinteză a insulinei, peptidul C rezultă din clivajul proteolitic al moleculei precursoare proinsulina şi este stocat în granulele secretorii ale complexului Golgi din celulele beta ale pancreasului.

Insulina şi peptidul C sunt secretaţi în cantităţi equimolare şi intră în circulaţie prin vena portă^3;4. In ficat cel puţin 50% din insulină se leagă de receptori şi iniţiază acţiunile specifice hepatice şi apoi este degradată⁵. Moleculele de insulină ce trec pasajul hepatic ajung în marea circulaţie unde se leagă de receptorii periferici ai insulinei. Spre deosebire de insulină, peptidul C nu suferă degradare hepatică, nici periferică, dar este îndepărtat de către rinichi, cu o fracţiune excretată nemodificată în urină. De aceea peptidul C are un timp de înjumătăţire mai lung decat insulina (30-35 minute faţă de 5-10 minute) şi raportul molar dintre insulina circulantă şi peptidul C circulant este <1. De asemenea nivelurile sale sunt mai puţin fluctuante decât cele ale insulinei.

Până nu demult, peptidul C era privit doar ca parametru de laborator, dar studii recente au demonstrat că are propriul său profil de activitate, mai ales asupra celulelor endoteliale şi a sintezei de oxid nitric (NO), important pentru microcirculaţia normală⁴.

Recomandări pentru determinarea C-Peptid

Pregătire pacient –à jeun (pe nemâncate – minim 7 ore)¹.

Specimen recoltat – sânge venos¹.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator¹.

Prelucrare necesară după recoltare –se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C¹.

Volum probă – minim 0.5 mL ser¹.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat¹.

Stabilitate probă –serul separat este stabil 24 ore la 2-8°C; 1 lună la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi¹.

Metodă – imunochimică cu detecţie prin chemiluminiscenţă (CLIA)1.

Valori de referinţă – 0.81-3.85 ng/mL

Factori de conversie ng/mLx 0.33333=nmol/L ; nmol/Lx 3.0=ng/mL1.

Limita de detecţie – 0.05 ng/mL1.

Interpretarea rezultatelor

Pacienţii cu neoplasme secretoare de insulină au niveluri ridicate de insulină endogenă şi peptid C; din contră, pacienţii cu hipoglicemie factitia au niveluri scăzute de peptid C în prezenţa nivelului crescut de insulină serică (exogenă).

În cazul unei toleranţe scăzute la glucoză, o creştere a peptidului C în timpul testului de toleranţă la glucoză orientează spre insulinorezistenţă.

Diferenţierea între diabetul de tip I şi de tip II se face prin determinarea simultană a glucozei şi peptidului C la testul oral de toleranţă la glucoză. Concentraţiile de peptid C sunt scăzute la tipul I şi normale/crescute la tipul II. Importanţa este diferenţierea dintre diabetul de tip I latent sau tardiv autoimun (LADA), care prezintă concentraţii scăzute de autoanticorpi specifici, de diabetul de tip II^1;2;4.

Limite şi interferenţe

• Interferenţe analitice

Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:

 Bibliografie