- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Capacitatea antioxidanta totala (TAC)
Măsurarea capacității antioxidante totale este recomandată pentru evaluarea stresul oxidativ al unui organism, prin urmărirea reacției antioxidanților din proba recoltată, la peroxidul de hidrogen (H2O2).
Antioxidanții prezenți în probă, în funcție de cantitatea acestora, vor supune peroxidul de oxigen unei reacții chimice de “reducere”, apoi în funcție de cantitatea neutralizată se realizează un scor cuantificabil al performanței acestora. Este un marker eficient a capacității antioxidante a organismului dumneavoastră fiind direct proporțional cu capacitatea totală de a neutraliza radicalii liberi. Stresul oxidativ este implicat în geneza și progresia unor numeroase boli, ca: ateroscleroza și consecințele ei directe – boala cardiovasculara, infarct de miocard, cancer, boli hematologice, afecțiuni hepatice, diabet, vitiligo, autism, boli neuro-degenerative, precum maladia Parkinson, Alzheimer, oboseala cronică, dar și în procesul de îmbătrânire precoce.
Oxidanții, cum ar fi speciile reactive de oxigen (ROS) și speciile reactive de azot (RNS), pot genera radicali liberi, ce pot provoca daune oxidative severe lipidelor celulare, membranelor, proteinelor și ADN-ului. Antioxidanții pot elimina acești radicali liberi și pot preveni stresul oxidativ celular prin mecanisme enzimatice și non-enzimatice. Sistemele enzimatice care funcționează ca antioxidanți includ catalaza și peroxidaza.
Tocoferolii, carotenii, vitamina A și ubichinolii funcționează ca antioxidanți liposolubili; în timp ce, glutationul și ascorbatul sunt unii dintre antioxidanții solubili în apă. Măsurarea capacității totale antioxidante non-enzimatice (TAC) a probelor biologice indică capacitatea acestora de a contracara daunele induse de stresul oxidativ în celule. TAC este folosit pentru a oferi informații despre dezvoltarea și tratamentul tulburărilor legate de stresul oxidativ.
Stresul oxidativ este prevenit deci, de antioxidanți, care elimină produșii oxidanți atunci când aceștia sunt produși în exces de diferite surse1. În organismal uman au fost identificați antioxidanți enzimatici, cum ar fi superoxid dismutaza, catalaza și glutation peroxidaza, și mai mulți antioxidanți neenzimatici (proteine, vitamine și minerale)2, care funcționează ca agenți de eliminare a oxidanților și cofactori ai antioxidanților enzimatici3.
Capacitatea antioxidantă totală este un test prin care se poate monitoriza statusul clinic în cazul persoanelor ce sunt diagnosticate cu cancer4, diabet5, fibroză cistică6, fenilcetonurie7 și hiperfenilalaninemie7, pacientii cu transplant8 (de ex plămâni). De asemenea, se poate folosi ca un parametru sensibil pentru a detecta schimbările circadiene ale capacității antioxidante și efectele consumului alimentelor bogate în antioxidanți9.
Recomandări pentru determinarea capacității antioxidante totale
Monitorizarea statusului clinic, în diverse patologii
Pregătire pacient – recoltarea sângelui are loc a-jeun10
Specimen recoltat – sânge venos10
Prelucrare necesară după recoltare – Proba este centrifugată la 2500 timp de 4 min pentru a obține serul2.
Volum probă – 1 mL
Stabilitate probă – Serul este depozitat la -8oC2.
Metodă – ELISA
Valori de referință preliminarii pentru plasma- EDTA si ser:
capacitate antioxidativă scăzută: < 280 µmol/l
capacitate antioxidativă medie: 280 – 320 µmol/l
capacitate antioxidativă crescută: > 320 µmol/l
Bibliografie
Gupta, S., Finelli, R., Agarwal, A., & Henkel, R. (2021). Total antioxidant capacity-Relevance, methods and clinical implications. Andrologia, 53(2), e13624. https://doi.org/10.1111/and.13624
Hadžović-Džuvo, A., Lepara, O., Valjevac, A., Avdagić, N., Hasić, S., Kiseljaković, E., Ibragić, S., & Alajbegović, A. (2011). Serum total antioxidant capacity in patients with multiple sclerosis. Bosnian journal of basic medical sciences, 11(1), 33–36. https://doi.org/10.17305/bjbms.2011.2620
Lorente, L., Martín, M. M., Almeida, T., Abreu-González, P., Ferreres, J., Solé-Violán, J., Labarta, L., Díaz, C., & Jiménez, A. (2015). Association between serum total antioxidant capacity and mortality in severe septic patients. Journal of critical care, 30(1), . https://doi.org/10.1016/j.jcrc.2014.09.012
Rathan Shetty, K. S., Kali, A., & Rachan Shetty, K. S. (2015). Serum total antioxidant capacity in oral carcinoma patients. Pharmacognosy research, 7(2), 184–187. https://doi.org/10.4103/0974-8490.150513
Beyazyıldız, E., Cankaya, A. B., Ergan, E., Anayol, M. A., Ozdamar, Y., Sezer, S., Tırhış, M. H., Yılmazbaş, P., & Oztürk, F. (2013). Changes of total antioxidant capacity and total oxidant status of aqueous humor in diabetes patients and correlations with diabetic retinopathy. International Journal of Ophthalmology, 6(4), 531–536. https://doi.org/10.3980/j.issn.2222-3959.2013.04.23
Lands, L. C., Grey, V. L., & Grenier, C. (2000). Total plasma antioxidant capacity in cystic fibrosis. Pediatric pulmonology, 29(2), 81–87. https://doi.org/10.1002/(sici)1099-0496(200002)29:2<81::aid-ppul1>3.0.co;2-n
Schulpis, K., Tsakiris, S., Karikas, G. (2003). Effect of diet on plasma total antioxidant status in phenylketonuric patients. Eur J Clin Nutr 57, 383–387. https://doi.org/10.1038/sj.ejcn.1601529
Antolini, F., Valente, F., Ricciardi, D., Baroni, M., & Fagugli, R. M. (2005). Principal component analysis of some oxidative stress parameters and their relationships in hemodialytic and transplanted patients. Clinica Chimica Acta; International Journal Of Clinical Chemistry, 358(1-2), 87–94. https://doi.org/10.1016/j.cccn.2005.02.026
Peluso, I., Cavaliere, A., & Palmery, M. (2016). Plasma total antioxidant capacity and peroxidation biomarkers in psoriasis. Journal of biomedical science, 23(1), 52. https://doi.org/10.1186/s12929-016-0268-x
Pinchuk, I., Shoval, H., Dotan, Y., & Lichtenberg, D. (2012). Evaluation of antioxidants: scope, limitations and relevance of assays. Chemistry and physics of lipids, 165(6), 638–647. https://doi.org/10.1016/j.chemphyslip.2012.05.003
Total Antioxidant Capacity Assay Kit Package insert -Sigma Aldrich