- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Capacitatea totală de legare a fierului (CTLF)
Informaţii generale
Conţinutul total de fier al organismului este de aproximativ 3-3.5 g. Din acesta, ~2.5 g este conţinut în eritrocite şi în precursorii acestora din măduva osoasă. Gruparea prostetică a hemoglobinei este alcătuită din complexul fier-protoporfirină (hem) în care atomul de fier localizat central acţionează ca un stabilizator al oxihemoglobinei. Numeroase enzime şi coenzime necesită fier: peroxidaze, catalaze, citocromi, multe din enzimele ciclului Krebs, monoaminoxidaza2.
Fierul ingerat este absorbit în principal la nivelul tractului intestinal şi este stocat temporar la nivelul enterocitelor sub forma de Fe3+-feritină, un complex de hidroxid feric-fosfat feric ataşat de proteina apoferitină. În funcţie de necesităţile organismului fierul este eliberat în circulaţia sangvină unde este transportat sub forma de Fe3+ legat de proteina plasmatică transferină care la pH-ul fiziologic prezintă o afinitate crescută pentru fier. Fiecare moleculă de transferină prezintă două situsuri de legare a fierului. În mod normal, numai o treime din situsurile de legare ale transferinei sunt ocupate. Cantitatea suplimentară de fier care poate fi legată de transferină este denumită capacitatea nesaturată sau latentă de legare a fierului (UIBC = unsaturated iron-binding capacity), iar suma dintre valoarea sideremiei şi UIBC constituie capacitatea totală de legare a fierului (TIBC = total iron-binding capacity). Astfel, TIBC reprezintă o determinare indirectă a concentraţiei transferinei3.
Recomandări pentru determinarea CTLF (în combinaţie cu sideremia şi feritina):
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)2.
Specimen recoltat – sânge venos2.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator2.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare2.
Volum probă – minim 0.5 mL ser2.
Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat2.
Stabilitate probă – serul separat este stabil 4 zile la 15-25°C; 7 zile la 2-8°C; 6 luni la -206.
Metodă – colorimetrică; se determină UIBC şi sideremia apoi se calculează TIBC2.
Valori de referinţă
CTLF (TIBC): 228-428 µg/dL.
Factori de conversie:
µg/dL x 0.179 = µmol/L
µg/dL x 0.010 = mg/L
µmol/L x 5.59 = µg/dL
µmol/L x 0.0559 = mg/L2
Limita de detecţie (pentru UIBC) – 16.8 µg/dL (0.17 mg/L; 3 µmol/L)2.
Interpretarea rezultatelor1
Cresteri |
deficit de fier, sarcină, contraceptive orale, sângerări acute sau cronice, hepatită acută |
Scaderi |
boli inflamatorii cronice, procese maligne, hemocromatoză, ciroză hepatică, afecţiuni renale, talasemie, hipoproteinemie (malnutriţie, arsuri), hipertiroidism |
Limite şi interferenţe
Determinarea izolată a CTLF nu prezintă utilitate în screening-ul deficitului de fier3.
• Interferenţe analitice:
Bibliografie