Informatii generale
Chlamydiile sunt bacterii Gram negative cu un ciclu de viata obligatoriu intracelular si cu tropism pentru mucoase, celule endoteliale, celule musculare netede si, potrivit unor descoperire mai recente, pentru anumite structuri tisulare din sistemul nervos central. In mod traditional, genul Chamydia cuprinde patru specii : C. trachomatis, C. pneumoniae, C. psittaci si C. pecorum. C. trachomatis si C. pneumoniae sunt patogene numai la om, pe cand C. psittaci prezinta patogenicitate atat pentru om cat si pentru anumite specii de pasari. Pana in prezent, C. pecorum a fost izolata doar de la animale1.
C. pneumoniae, descrisa pentru prima oara in 1983 ca specie a genului Chlamydia, s-a dovedit a fi identica cu organismul TWAR izolat in 1965 de la un bolnav din Taiwan, in cadrul studiilor privind trahomul2;3.
Clasificari recente impart Chlamydiile in 4 familii, dintre care cea mai importanta in patologia umana este fam. Chlamydiaceae, care contine doua genuri:
• genul Chlamydia – cel mai important reprezentant fiind C. trachomatis;
• genul Chlamydophila – C. pneumoniae, C. psittaci, C. pecorum, C. abortus, etc3.
Infectiile cu Chlamydia pneumoniae au caracter ubicuitar si se pot manifesta la orice varsta. Se estimeaza ca cel putin 10% din pneumoniile comunitare au ca agent etiologic C. pneumoniae. Formele de pneumonie sunt de obicei usoare cu prezenta radiologica a unui infiltrat subsegmentar unic; pot fi intalnite insa si forme severe de boala in special la pacienti varstnici sau cu diverse boli cronice3.
Modalitatea de transmitere a infectiei este interumana si este legata de persistenta indelungata a tusei, de aproximativ 1-2 luni. Incubatia bolii este lunga, in medie o luna de zile. In afara de pneumonii atipice similare celor cauzate de myoplasme, C. pneumoniae mai poate da infectii ale sinusurilor, faringite, laringite, bronsite, otite, sindrom febril inexplicabil, sindrom pseudo-gripal, miocardita, endocardita. Se apreciaza ca 70% din infectiile cu C. pneumoniae pot sa fie asimptomatice sau cu simptome minore. La adulti infectiile se pot repeta iar simptomele se cronicizeaza2.
Implicarea C. pneumoniae in procesul de ateroscleroza, infarctul miocardic, astmul infectios, sarcoidoza, cancerul pulmonar, accidentul vascular cerebral, scleroza multipla si boala Alzheimer cu debut tardiv este inca in curs de investigare1.
Diagnosticul infectiei cu Chlamydia pneumoniae se bazeaza in principal pe teste serologice. Infectia primara se caracterizeaza printr-un raspuns imunologic predominant de tip IgM ce apare in decurs de 2-4 saptamani de la debutul infectiei si un raspuns tardiv de tip IgA si IgG dupa 6-8 saptamani. Dupa faza acuta a infectiei se inregistreaza scaderea treptata pana la disparitie a anticorpilor IgM intr-un interval de 2-6 luni. Titrurile anticorpilor IgG scad lent pana la un nivel care persista toata viata, in timp cele ale anticorpilor IgA tind sa dispara rapid. Astfel, in cazul suspiciunii infectiei primare prezenta anticorpilor IgM specifici are valoare diagnostica ridicata. In cazul reinfectiilor, anticorpii IgM sunt rareori detectabili, in schimb nivelurile IgG si IgA cresc rapid, adesea in decurs de 1-2 saptamani. Anticorpii IgA sunt considerati un marker imunologic important pentru infectiile primare, cronice sau recurente. Prevalenta anticorpilor IgG este < 10% la copiii prescolari, atinge 50% la persoanele > 20 ani si ajunge pana la 80% in cazul varstnicilor (> 70 ani)1;3.
Pregatire pacient – testul nu necesita o pregatire prealabila3.
Specimen recoltat – sange venos3.
Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator3.
Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare3.
Volum proba – minim 2 mL ser
Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian3.
Stabilitate proba – serul separat este stabil cateva ore la temperatura camerei; cateva zile la 2-8ºC; 12 luni la –20ºC3.
Metoda – ELISA (imunoenzimatica)
Valori de referinta
Chlamydia pneumoniae IgG, IgA, IgM – pentru fiecare anticorp exprimat in unitati NTU
Negativ < 9
Echivoc 9 – 11
Pozitiv > 11
Bibliografie
1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2017. Ref Type: Catalog.
2. Olga-Mihaela Dorobat.Genul Chlamydia. In Bacteriologie Medicala. Universitatea “Titu Maiorescu”, Romania ed. 2006.
3. Richard A. McPetersen, Matthew R. Pincus Chlamydial, Ricketsial, and Mycoplasmal infections. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods- Sauders Elsevier 21-Ed 2007- pg 1002, 1003.
