- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Citochimie esteraze nespecifice
Citochimia se bazează pe studiul microscopic al componenţilor chimici celulari: nucleoproteine, proteine, hidraţi de carbon, lipide şi enzime.
Coloraţiile citochimice oferă informaţii în legătură cu linia celulară şi diferenţierea celulelor hematopoietice şi joacă un rol important în evaluarea anomaliilor hematologice, în special în diagnosticul diferenţial şi clasificarea bolilor maligne ale sângelui.
Un principiu de care trebuie ţinut seama este faptul că, o reacţie pozitivă este întotdeauna valoroasă, în timp ce reacţia negativă este neconcludentă. Pentru certitudine, în majoritate cazurilor reacţiile citochimice se practică cu un martor pozitiv al reacţiei1;2.
Reactii citochimice
|
LAM – M1,M2 | LAM – M3 | LAM – M4 | LAM – M5 | LAM –M6 | LAM – M7 | LAL |
MPO |
+ |
++ |
+ |
– , +/- |
– |
– |
– |
PAS |
– , +/- |
– , + |
– , +/- |
– , + |
+ |
+ |
– , + , ++ |
ANAE |
– |
– , + |
+ |
++ |
+ |
+ |
– , +/- |
-negativ ; +/- slab pozitiv ; + pozitiv ;+ + intens pozitiv
Un diagnostic corect de laborator al LAM, cu subtipurile FAB şi LAL necesită coroborarea datelor de microscopie optică – morfologie şi coloraţii citochimice – cu imunofenotiparea, eventual datele de microscopie electronică.
Informaţii generale
Esterazele sunt enzime care hidrolizează esteri alfatici şi aromatici şi sunt utile pentru a distinge celulele seriei granulocitare de celulele seriei monocitare.
Naphthol AS-D cloracetat esteraza este prezentă în celulele liniei granulocitare şi se găseşte în cantitate mică sau este absentă în monocite şi precursorii monocitelor.
Esteraza nespecifică este, aşa cum îi arată şi numele, o enzimă ubiquitară prezentă în mai multe tipuri de celule, printre care: monocite, celule T şi megacariocite. Poate utiliza ca substraturi: alfa-naftil acetat, alfa-naftil butirat, naftol AS- D acetat4.
Principiul metodei
Ne vom referi la reacţia alfa-naftil acetat esteraza (ANAE): alfa-naftil acetatul este hidrolizat de esteraze în alfa-naftol, care în prezenţa unei sări de diazoniu formează un compus de culoare roşu-brun, insolubil în apă1;3.
Recomandări pentru determinarea esterazelor nespecifice
– diagnosticul LA monocitare tipurile M4 si M51.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după mese)3.
Specimen recoltat
a) sânge capilar şi/sau aspirat medular – frotiuri
b) se recomandă recoltarea simultană de sânge venos pentru hemogramă3.
Cauze de respingerea probei
– frotiuri nefixate în maxim 8 ore de la recoltare;
– frotiuri executate din sânge recoltat pe EDTA3.
Recipient de recoltare
a) se execută frotiuri de sânge capilar direct pe lame de microscopie;
b) vacutainer cu EDTA K3 (capac mov), pentru hemogramă3.
Cantitate recoltată
a) 3-5 frotiuri;
b) 2 mL3.
Prelucrare necesară după recoltare
Este preferabil ca fixarea frotiurilor să se facă în primele 30 minute de la recoltare. Eventual, se poate face în primele 8 ore. Amestec fixator: alcool etilic 9 părţi + formol 40% 1 parte. Fixarea se cronometrează 30 secunde, după care frotiurile se spală cu jet de apă de robinet. Frotiurile fixate se pot colora imediat sau se pot păstra câteva zile la temperatura camerei, până la colorare3.
Stabilitate probă
– frotiurile nefixate sunt stabile maxim 8 ore la 18-30ºC;
– frotiurile fixate sunt stabile 5 zile la temperatura camerei3.
Metoda – examinare microscopică3.
Interpretarea rezultatelor
Bibliografie