- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Citomegalovirus IgG in LCR/ser
Informatii generale
Virusul citomegalic uman (CMV), un beta-herpes virus, este cel mai mare virus implicat in infectii la om; genomul sau poate codifica pana la 230 proteine, multe dintre acestea avand un rol semnificativ in reglarea raspunsului imun2.
Infectia cu CMV este extrem de raspandita, astfel ca se inregistreaza o prevalenta a anticorpilor specifici in populatia adulta de pana la 80-100%. Virusul poate fi transmis prin secretii orale sau respiratorii, lapte matern, transfuzii de sange, contact sexual si vertical (de la mama la fat)1.
Infectiile CMV ale sistemului nervos central se produc cel mai adesea la pacientii imunodeprimati, modificari histologice caracteristice fiind prezente la 20-40% dintre pacientii cu SIDA. La aceasta categorie de pacienti manifestarea SNC indusa cel mai frecvent de CMV este poliradiculopatia. Alte manifestari care pot sa apara la gazdele imunodeprimate sunt: encefalita, ventriculita, mielita, polineuropatia inflamatorie.
Infectii SNC cu CMV (meningoencefalita) au fost raportate uneori si la pacienti imunocompetenti, in asociere cu sindromul mononucleozic. La acesti pacienti afectarea neuronala se caracterizeaza prin: cefalee, fotofobie, manifestari date de afectarea tractului piramidal, tulburari motorii sau senzitive2.
Manifestarile SNC induse de infectia CMV congenitala sunt deosebit de grave: microcefalie, tulburari motorii, corioretinita.
Detectarea prin PCR a CMV-ADN in LCR constituie testul cel mai sensibil pentru diagnosticul rapid infectiilor SNC asociate cu CMV, in timp ce demonstrarea productiei intratecale de anticorpi specifici constituie un element adjuvant pentru diagnosticul retrospectiv al infectiilor4;7. Prezenta intratecala a anticorpilor specifici trebuie evaluata luand in considerare variabilele esentiale ale lichidului cefalo-rahidian, cum ar fi: celularitatea, concentratia totala a anticorpilor IgG, concentratia albuminei. Pentru o cuantificare mai veridica a sintezei intratecale de imunoglobuline, trebuie aplicata o functie hiperbolica pentru a distinge intre fractiunile proteice derivate din sange si, respectiv, SNC prezente in LCR (diagrama lui Reiber)6.
Recomandari pentru determinarea CMV – IgG in LCR/ser – diagnosticul infectiilor SNC asociate cu CMV4.
Specimen recoltat – se recolteaza obligatoriu 2 probe: a) lichid cefalorahidian recoltat prin punctie lombara si b) sange venos6.
Recipient de recoltare – a) recipient steril; b) vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator7.
Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare6.
Volum minim proba – 1) 2 mL; 2) 1mL6.
Cauze de respingere a probei – ser hemolizat; plasma in loc de ser6.
Stabilitate proba – 7 zile la 2-80C atat pentru ser cat si pentru LCR6.
Metoda – nefelometrica (pentru determinarea albuminei, anticorpilor totali IgG in ser si LCR); ELISA (pentru determinarea anticorpilor specifici anti-CMV in ser si LCR)6.
Valori de referinta, comunicarea si interpretarea rezultatelor
Pe buletinul final de rezultate sunt comunicati urmatorii parametri:
Denumire parametru |
Valori de referinta |
Albumina in LCR |
100-350 mg/L |
Albumina in ser |
36.6-51 g/L |
Indice albuminic Qalb |
< 9 |
IgG in LCR |
<40 mg/L |
IgG in ser |
7-16 g/L |
IgG in LCR/IgG in ser (QIgG) |
< 3 |
Index IgG (QIgG/ Qalb) |
< 0.7 |
CMV IgG ASI |
<1.3 |
Buletinul va contine si interpretarea rezultatelor conform diagramei Reiber, cu urmatoarele situatii posibile:
-bariera hematoencefalica integra; sinteza intratecala de imunoglobuline IgG absenta;
-bariera hematoencefalica alterata; prezenta sinteza intratecala de imunoglobuline IgG;
-bariera hematoencefalica alterata; sinteza intratecala de imunoglobuline IgG absenta;
-bariera hematoencefalica integra; prezenta sinteza intratecala de imunoglobuline IgG6.
Indicele anticorpilor specifici (index specific antibodies = ASI) ASI este calculat conform formulei:
ASI = Qspec / QIgG.
Qspec = coeficientul anticorpilor IgG specifici = anticorpi IgG specifici in LCR/anticorpi IgG specifici in ser.
QIgG = coeficientul anticorpilor IgG totali = anticorpi IgG in LCR/anticorpi IgG in ser.
Daca este necesar (QIgG > Qlim), se va efectua corectia pentru sinteza locala de IgG policlonale:
ASI = Qspec / Qlim.
Qlim reprezinta fractia anticorpilor IgG din LCR care provin numai din sange si se calculeaza cu ajutorul unei formule din indicele albuminic individual (Qalb).
In mod normal ASI <1.3. Valorile ASI = 1.3-1.5 constituie un rezultat echivoc.. O valoare a ASI mai mare de 1.5 indica o productie locala crescuta de anticorpi specifici5;6.
Bibliografie
1. Ann M. Gronowski. Prenatal Screening and Diagnosis of Congenital Infections. In Handbook of Clinical Laboratory Testing During Pregnancy, Humana Press, Totowa, New Jersey, 2004, 254-255.
2. Clyde S. Crumpacker, Jie Lin Zhang. Cytomegalovirus. In Mandell, Douglas, and Bennett’s Principles and Practice of Infectious Diseases, 7th edition, Churchill Livingstone, Elsevier, 2010, 1971-1985.
3. Gaytant MA et al. Congenital Cytomegalovirus Infection: Review of the Epidemiology and Outcome. In Obstet. Gynecol Surv, 2002; 57(4): 245-256.
4. Guy Boivin. Diagnosis of Herpesvirus Infections of the Central Nervous System. In HERPES 11, Supplement, 2004.
5. Hansotto Reiber, Peter Lange. Quantification of Virus-Specific Antibodies in Cerebrospinal Fluid and Serum: Sensitive and Specific Detection of Antibody Synthesis in Brain. In Clinical Chemistry, 37/7, 1153-1160, 1991.
6. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
7. Lothar Thomas. Laboratory diagnosis of neurological diseases. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 1308 – 1325.