- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Citrat urinar
Informaţii generale
Citratul urinar reprezintă un inhibitor major al formării calculilor renali, în principal datorită legării calciului în urină. Astfel, nivelurile scăzute ale citratului urinar sunt considerate un factor de risc pentru formarea calculilor renali.
Anomaliile metabolice severe sunt asociate cu un nivel scăzut de citrat urinar. Orice condiţie însoţită de scăderea pH-ului la nivel tubular renal sau intracelular poate determina diminuarea citratului (ex. acidoza metabolică, ingestia crescută de produse acide, hipopotasemia sau hipomagneziemia).
Nivelurile scăzute de citrat urinar favorizează dezvoltarea calculilor renali şi necesită terapie de corectare a acidozei, hipopotasemiei sau hipomagneziemiei asociate, modificarea dietei sau administrarea unor medicamente (citrat de potasiu)1;4.
Recomandări pentru determinarea citratului urinar – evaluarea factorilor de risc la pacienţii care prezintă litiază renală calcică; monitorizarea eficienţei terapiei la pacienţii cu litiază renală sau acidoză tubulară renală2.
Specimen recoltat – urina din 24 ore: la ora 7 dimineaţa pacientul urinează şi nu reţine această urină; apoi colectează într-un vas curat de 2-3 litri toate emisiunile de urină până la ora 7 dimineaţa în ziua următoare, inclusiv; omogenizează (prin agitare) urina recoltată; măsoară întreaga cantitate; reţine aproximativ 20 ml, în pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină; proba se ţine la 2- 8°C în timpul colectării şi ulterior, până se lucrează efectiv2.
Recipient de recoltare – vas de 2-3 litri şi pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină, pe care se notează cantitatea totală de urină din 24 ore2.
Volum optim probă – 10 mL2.
Cauze de respingere a probei – recipient de urină menţinut la temperatura camerei2.
Prelucrare necesară după recoltare – este de preferat să se lucreze imediat; dacă acest lucru nu este posibil, proba se pastreaza la 2-8 °C, după ce în prealabil se adaugă cateva picaturi de acid acetic glacial.
Stabilitate probă – 1 saptamana la 2-8 °C2.
Metodă – fotometrică2.
Valori de referinţă:
> 5 ani: 380 – 600 mg/24h
Nu sunt disponibile valori de referință pentru urina spontană și pentru copii <5 ani.
Interpretarea rezultatelor
Limite şi interferenţe
Bibliografie