Complement C3c

Sinonime –  C_3c, C₃ (Beta1C-/Beta1A-globulina)⁵.

Informaţii generale

Complementul C₃ reprezintă 70% din totalul proteinelor sistemului complement, fiind implicat în activarea complementului atât pe calea clasică cât şi pe cea alternativă.

C₃ este sintetizat în ficat, macrofage, fibroblaşti, celulele limfoide şi tegument. Impreună cu celelalte componente ale sistemului complement, C₃ poate fi consumat în cursul diverselor reacţii imunologice antigen-anticorp¹.

Deficienţa ereditară de C₃ este o anomalie rară, transmisă autozomal recesiv, caracterizată clinic prin infecţii recurente, atât cu bacterii Gram pozitive cât şi Gram negative (pneumonie, meningita, impetigo)⁵.

Recomandări pentru determinarea C₃  

• Suspiciune de deficit ereditar sau dobândit (asociat cu afecţiuni imunologice ce induc o rată crescută de consum a complementului: LES, hepatita cronică activă, anumite infecţii cronice, glomerulonefrita membranoproliferativa şi poststreptococica etc.).

• Evaluarea gradului de activitate a bolii în LES (nivelul C₃ se corelează cu severitatea nefritei)^1;3;5.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)⁴.

Specimen recoltat – sânge venos⁴.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu sau fără gel separator⁴.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare⁴.

Volum probă – minim 0.5 mL ser⁴.

Cauze  de respingere a probei – ser intens lipemic^4;5.

Stabilitate probă – serul separat este stabil: 4 zile la temperatura camerei; 8 zile la  2-8°C; 8 zile la – 20°C⁴.

Metodă – imunoturbidimetrică⁴. 

Valori de referinţă – 90-180 mg-dL⁴.

Limita de detecţie – 4.0 mg/dL (0.04 g/L)⁴. 

Interpretarea rezultatelor

Limite şi interferenţe

• Medicamente

• Interferenţe analitice

Gamapatiile monoclonale de tip Ig A sau Ig M pot interfera cu determinarea C_3c⁴. Lipemia excesivă determină creşteri semnificative ale nivelului C₃⁵.

Bibliografie