Informaţii generale
Sindromul diareic este, ca frecvenţă, al treilea sindrom întâlnit în practica medicală.
Deşi majoritatea pacienţilor prezintă o infecţie autolimitantă, există şi forme severe, caracterizate prin scaune frecvente (3-40/zi), de consistenţă redusă (uneori apoasă), cu pierderi lichidiene mari, ce pot duce la dezechilibru hidroelectrolitic însoţit de tulburări hemodinamice grave (colaps cardiovascular) cauzatoare de deces.
Prelevarea trebuie facută cât mai aproape de debutul bolii şi înaintea instituirii oricărui tratament antimicrobian.
• Prelevarea din scaun emis spontan – este de preferat şi se indică în toate formele de diaree acută când emisia de materii fecale este frecventă.
• Pentru examinări bacteriene şi parazitare, prelevarea se face cu “linguriţa” coprorecoltorului, vizând porţiunile lichide şi, mai ales, cele mucoase şi/sau sangvinolente, dacă există. Volumul recoltei trebuie să fie de minim 5 ml sau 3-5 cm3, dacă scaunul este format3 .
• Pentru izolări sau examene virusologice se prelevă 5-10 cm3 materii fecale sau minim 5 ml, dacă scaunul nu este format3 .
Transportul probelor şi prelucrarea lor se face în maxim 1 h, dacă au fost recoltate în recipiente fără mediu de transport (cu transport la temperatura camerei), sau pot fi păstrate până la 24 h la temperatura camerei, dacă s-au recoltat în recipiente ce conţin mediu de transport Cary-Blair, ce asigură o bună viabilitate a patogenilor intestinali bacterieni.
Pentru etiologia virală, probele care nu se prelucrează imediat trebuie păstrate la – 70°C3 .
Comunicarea şi interpretarea rezultatelor
In cazul solicitării serviciului de Coprocultură în cadrul laboratorului se analizează principalele bacterii implicate în boala diareică: Shigella spp., Salmonella spp. şi la copiii cu vârsta cuprinsă între 0-3 ani şi patotipul diareigenic de Escherichia coli enteropatogen – EPEC5.
Solicitarea de Escherichia coli pentru copiii mai mari de 3 ani şi adulţi, EHEC (Escherichia coli enterohemoragic) şi EIEC (Escherichia coli enteroinvaziv) se vor efectua doar cu bilet de trimitere de la medic în care se notează suspiciunea clinică.
In situaţiile în care se doreşte examinarea materiilor fecale pentru specii de Staphylococcus aureus si Candida spp, serviciul solicitat trebuie să fie
Bibliografie
1. Betty A. Forbes, Daniel F. Sahm, Alice S. Weissfeld. Gastrointestinal tract infections. In Bailey and Scott’s Diagnostic Microbiology. Mosby, USA, 11 ed. 2002; 62, 965-969.
2. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref. Type Catalog.
3. Marian Neguţ. Diagnosticul de laborator in sindromul diareic infecţios. In Tratat de Microbiologie Clinică. Dumitru Buiuc, Marian Neguţ, Editura Medicală Romania, 1 ed. 1999, 349-386.
4. Richard B. Thomson J, J. Michael Miller. Specimen collection, transport and processing : Bacteriology. In Manual of Clinical Microbiology. Patrick R. Murray et al, ASM PRESS, USA, 8 ed. 2003; 20, 312-313.
5. Nancy A. Strockbine et. all. Escherichia, Shigella and Salmonella. In manual of Clinical Microbiology. ASM PRESS, USA, 11th edition 2015; 37:685-713.
